Cântec Trist

Capitolul 4

Capitolul 4

Megan POV.

- Familia Bieber?

- Nu, Larisa! spun usurata. Nu e Justin pe fir.

Inchid telefon, mai bine zis il trantesc pe masa si continui sa mananc. La scurt timp dupa ce strang masa si hranesc pisica, suna soneria. Ma regasesc in dreptul usii de la intrare si ii dau voie lui Deni sa intre in casa. O masor din cap pana in picioare si observ ca a inghetat toata! Ii frec umerii inghetati si vad cum ii dardaie dinti in gura.

- Ce jocuri ai ales pentru mine, Megan? Nu vreau sa stau prea mult.

- De ce? Acum apari, acum pleci. Nu ti-am ales nimic, iti las tie onoarea asta.

In timp ce urc spre camera, o privesc pe Deni care ma urmeaza fara sa zica nimic, inchizand usa in urma ei. Traversam holul lung si ingust, dupa care intram in camera. Evident, curatenia domina, insa nu multumita mie. Daca ar fi fost dupa mine, arata ca si de dimineata.

Deschid din nou laptop-ul si vad un mesaj nou, nu ca m-as fi asteptat sa fie de la Tory. Fata mi se lumineaza, iar un zambet scurt imi traverseaza privirea. Deni ma priveste mirata de ceea ce vede si inainte sa-mi adreseze vreun cuvant, isi trage o palma peste fata inghetata.

- Megan? Tu poti zambi? intreaba aceasta dintr-o data.

- Probabil, spun fara sa-i acord pic de atentie.

- Apropo, sunt aici din doua motive! Vrei sa stii?

- Nu prea, dar fac pariu ca imi vei spune!

In timp ce Deni spune cat in luna si in stele, eu sunt profund pierduta in mesajele lui Tory. In mesajul care mi l-a lasat dupa ce am plecat sa mananc: էօɾყ : Daca mai intri in seara aceasta pe mess, te rog sa-mi da-i un buzz, Tim. Imediat ce termin si ultimul cuvant de analizat, ma indrept catre vechea mea conversatie cu Tory si ii dau un buzz care s-o trezeasca.

- Megan? Esti macar putina atenta la ce spuneam? Unde sunt jocurile? Aici e muzica.

- Pe birou. Jos, de fapt! Nu, stai, mint! E sus.

- Multumesc! Auzi, mai incolo, eu si cu verisorul meu mergem sa ne indopam cu mancare nesanatoasa. Vrei sa vii si tu? Sau ai de gand sa stai pe calculator toata noaptea, ca de obicei?

- Nu, spun cu ochii tinta in ecrac. Adica da!

- Poftim?

- Nu vin. Dar voi ramane cu calculatorul!

- Bine, cum doresti!

Las laptop-ul pe pat si ma ridic usor catre fata care pare dezamagita de decizia mea. Ii sarut ambii obraji, dupa care o conduc catre iesire exact cum m-a rugat. Imediat ce usa ramane intre-deschisa, frigul patrunde prin toata casa si imi strabate corpul acoperit cu haine nu tocmai potrivite pentru acest anotimp.

Deni iese cat poate de repede si ridica o mana deasupra capului, clatinind-o catre mine. Imediat dupa ce-i repet gestul, inchid usa si fug cat pot de repede catre dormitor. Cu toate ca mama m-a avertizat sa nu stau atat de mult la calculator, ignor rugamintea si ma concentrez pe mesajele lui Tory.

Si totusi, acum sunt mai obsedata decat eram inainte. Dar nu de calculator si nici de laptop, din contra, de Tory! Ea e noua obsesie si nu mi-e rusine sa recunosc. Ma asez in pat si reincep conversatia cu Tory, care m-a asteptat o vesnicie.

Tim: Esti treaza sau ai adormit bustean? Cum a fost dusul fara mine?

Tory: Sunt inca in forta, dusul mi-a furat somnul. Ce face batranul, Tim? Ti-am lipsit?