Cântec Trist

Capitolul 35

Capitolul 35

Tory POV.

Chiar daca n-am uitat de acea tragedie, am continuat sa zambesc si sa imi pipai burta in fiecare secunda. Imi lipseste copilul promis, imi lipseste fericirea de care profitam in timp ce ma gandeam la un nume potrivit.

Mi-am dat seama ca nu mai are nici un rost sa jelesc pentru ceva care a trecut. Imediat ce am aflat de moartea copilasului, mi-am jurat ca o sa fiu puternica si sa nu ma mai transform intr-o leguma melancolica imediat ce aud vestile rele.

O viata intreaga am dat dovada de slabiciune si de frica, macar ce mi-a mai ramas din zile sa imi corectez personalitatea infantila. Dupa un an plin de peripetii, un an plin de dezamagiri, moarte si evident o pierderea tragica, am curajul sa ies din casa cu zambetul pe buze.

Am curajul sa ma arat lumii deoarece Tim imi sta alaturi si ma protejeaza cu simpla lui prezenta de ochii rai.

Acum e primavara, e anotimul florilor. Unul din cel mai frumos anotimp si totodata calduros si placut. Abia daca ma mai pot opri din alergat, abia daca imi mai pot tine dantela rochiei albe ce ma inconjoara.

Cad la pamant cu respiratia intre taiata de fericire si ii simt mana calda lui Tim traversandu-mi obrajii rosi si vineti din cauza vantul taios.

Inchid ochii usor si il las sa imi sarute fruntea acoperita de firele lungi de par, coborand usor catre buzele mai uscate ca niciodata.

Cu foamea carnala pana in gat, imi infing mana in parul blond si ii dau frau liber sa imi sarute gatul alb si cald datorita razelor soarelui.

Ma asez in bratele sale, lasandu-mi picioarele goale sa-i traverseze genunchi inca mobilizati, apoi deschid ochii fericita. Ii simt respiratia calda la impactul cu pielea fetei fine si in urmatoarea secunda acesta ma inalta inapoi in picioare.

Zambesc precum un copil indragostit de soare si de joaca, ma indepartez de barbatul care acum incearca sa ma prinda, dar ma opresc in dreptul unui camp cu flori.

Doamne! Cate flori pot exista pe acest meleag aproape pustiu, dar regasit de razele jucause ale soarelui.

Tim ma prinde din urma si imediat ce-i simt prezenta ispititoare, alerg prin florile fragile, a caror petale sar in sus, atat de sus incat pot atinge cerul senin si luminos.

Fiecare petala stralucitoare imi domina picioarele aproape dezgolite. Campul dominat cu flori galbene e ca un foc aprins acum zece minute. Cinci minute cu Tim se transforma intr-o viata in care dorintele mele se implinesc din secunda in secunda.

- Zambetul tau radiaza in lumina aceasta. Ce ti-ai facut? intreaba Tim in timp ce buzele sale se transforma intr-un zambet simplu dar fermecator. Arati atat de senina in aceasta zi perfecta si tipica de primavara. Abia daca mi-am dat seama ca esti indragostita de tot ce te inconjoara. Acum stiu ce te face fericita si nu de mine vorbesc, acest anotimp imi dezvaluie cateva secrete.

- Cu un barbat atat de minunat ca tine, Tim, orice femeie ar zambi de dimineata pana seara. Abia asteptam un moment ca aceasta, un moment care sa ma fure din acea tristete continua. Chiar si acum ma mir cum am scapat de acel sentiment de vina, de frica, de tristete. Poate ca in sfarsit mi-am dat si eu seama ca trebuie sa merg mai departe, chiar daca aceasta amintire negativa a intrat langa celalalte si imi voi aduce aminte de ea constant.

O amintire dureroasa ce-i drept, dar avand in vedere ca sunt o femeie matura, trebuie sa si dodevesc asta.

Din pacate, zilele grele ne-au regasit iar pe drumul fericirii. Tim a inceput sa se simta putin rau si astfel a ramas o vreme la pat.

Mi-am jurat ca n-am sa-l mai scap o clipa din ochi, astfel in fiecare zi ma trezeam inaintea lui si ii pregateam masa.

Copii il trezeau inaintea mea si nu mai ajungeam sa-i spun ca-l iubesc, asa cum i-o spuneam inainte de asta. Sage a reusit sa isi gaseasca ceva de lucru la firma sotului Irinei care a primit-o cu mult drag, stiind prea bine ca ei ii place sa faca totul de una singura.