Am revenit cu un nou capitol, incerc sa ma obisnuiesc cu gresala imensa pe care am facut-o... M-am grabit putin pentru ca trebuie sa scriu, apoi plec la meditatie. Dupa cum am spus, pauza de tradus -pentru ca l-am editat deja si imi pare rau ca am facut-o- o sa o iau la capitolul 30! Nu uitati sa votati si sa va exprimati parerea, mereu e loc de mai bine.:D
Spor la citit ! :3
JULIE'S PART.
Cand am intrat in casa, am stiut ca trebuia sa ma astept la ce e mai rau,dar spre surprinderea mea, tata nu era acolo si nu s-a intamplat nimic... Jess, ingrijitoarea, m-a intampinat si mi-a spus ca tata este la o intalnire importanta de afaceri si m-am bucurat sa aud asta.
"Juliette, de ce nu ai adus niciun bagaj?" intreaba ea, ezitand sa imi spuna "domnisoara", pentru ca uram asta.
"Erm...Nu am nevoie de bagaje. Nu o sa stau mult." am improvizat si am urcat scarile de marmura imaculate, ajungand in camera mea.
Patul era frumos aranjat cu asternuturile crem, ca de fiecare data; draperiile maro erau trase si asta facea incaperea sa fie intunecata si numai buna pentru starea pe care o aveam eu. Simteam ca trebuie sa ma odihnesc, dar trebuia sa-mi limpezesc gandurile.
M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie. Pe suportul de prosoape era o husa heagra, iar pe cosul de rufe, o cutie. Am strambat din nas si m-am intros spre oglinda, aplecandu-ma deasupra chiuvetei si dand drumul la apa, mi-am umezit mainile si am bagat capul sub robinet. Apa era rece, iar pielea mi s-a facut de gaina. Cand m-am ridicat, parul era ca o perdea peste fata, asa ca l-am impleticit intr-un prosop si m-am asezat pe covorasul ingust din mijlocul incaperii. Priveam in gol si imi rodeam obrazul pe interior. Imaginea a inceput sa se incetoseze, dar mi-am revenit cand cineva a batut la usa.
"Da?"
"Juliette, ai acolo o rochie si o pereche de pantofi." a spus Jess din spatele usii.
"Probeaza-le, te rog. O sa le porti asta seara. Tatal tau aduce pe cineva la cina si vrea ca tu sa fii acolo." a adaugat ea, apoi i-am auzit pasii indepartandu-se.
"Ma grabesc..." am mormait, ridicandu-ma in picioare.
Am luat husa neagra si pantofii din cutie si am mers in camera. Le-am asezat pe pat si am ramas in picioare, holbandu-ma la ele. Cand am desfacut husa, am fost surprinsa sa vad ca acolo nu era o rochie de la Chanel sau orice alta casa de moda renumita. Era o rochie neagra, cu spatele gol. Era frumoasa, recunosc, dar trebuia sa i-o platesc cumva. Am inceput sa scotocesc prin buzunarele blugilor si am realizat ca nu aveam telefonul. Am inceput sa injur cu voce tare, apoi am dar cu piciorul in oglinda de cristal de pe usa dulapului care s-a crapat imediat, dar niciun ciob nu a cazut pe podea.
Cand am tras draperiile, am observat ca masina tatei era in curte. Stiam exact ce aveam de gand sa fac in legatura cu cina lui extraordinara de afaceri. Mi-am uscat parul si mi-am aranjat putin tricoul lui ce imi ajungea pana peste coapse, apoi mi-am bagat mainile in buzunarele de la spate si m-am privit in oglinda.
Mi-am dat pantofii jos si am coborat desculta, cu mainile inca in buzunare. Scarile imense erau ca cele din filmele cu moguli, totul stralucea, iar balustrada era facuta dintr-un material auriu. Cand se terminau scarile si ajungeai in asa zisul hol, care era cat casa mea din New York, erau doua statuete mari, ce infatisau doi luptatori romani, cu sulite si scuturi. Totul era alb, iar nuantele de auriu de pe balustrada si tavan dadeau impresia ca peste tot era aur, inclusiv pe candelabrele supradimensionate in care, dupa cum spunea Bruno, erau incrustate diamante. Uram casa asta, din toate punctele de vedere. Luxul nu era tocmai punctul meu forte, iar asta... e deja exagerat.
Am mers in bucatarie si am scos o cutie de cereale din dulap, apoi laptele din frigiderul dublu. M-am asezat pe scaunul din capul mesei lungi, din living, si am inceput sa rontai cerealele pe care nu imi placea sa le las sa se inmoaie prea mult in lapte. In timp ce imi invarteam lingurita in bolul cu cereale, Jess a intrat in living cu un sacou si o servieta in brate, pe care le-a asezat pe canapea pentru cateva secunde, apoi a luat din nou sacoul si a iesit.
M-am strambat si mi-am terminat cerealele, apoi am dus bolul in chiuveta si am mers in camera mea. L-am auzit strigandu-ma imediat cum am deschis usa camerei si acum imi parea rau ca aveam camerele pe acelas hol. M-am intors spre el -nu ca ar merita- dar eram curioasa ce avea sa imi zica.
"Arthur va fii aici in cateva ore, vreau sa te aranjezi. Este o cina foarte importanta." a spus el, privindu-ma serios.
"Si o sa ma obligi?" am comentat, ridicand sprancenele.
"Nu ma face sa te oblig, Juliette." a adaugat si a intrat in camera lui.
"Nu vreau sa merg la nicio cina!" am strigat, facandu-l sa se intoarca pe hol.
"Daca iei cina cu mine si Arthur, poti sa il suni pe tatuatul ala sa vina aici,daca nu, poti sa iti iei adio de la el pe parcursul acestei vacante." m-a santajat si a plecat.
"Te urasc!" am tipat si am aruncat cu unul din pantofi in usa camerei sale.
A deschis usa si a ridicat pantoful, indreptandu-se spre mine. Am inceput sa tremur nestiind ce sa fac, dar m-a surprins inapoindu-mi plantoful si spunand "ti-a scapat." . Am marait si am mers din din nou in living. Nu aveam deloc chef sa stau la o masa cu doi gangsteri, dar daca se punea vorba si de un al treilea, gangsterul meu, pe care l-am lasat in New York acum cateva ore bune, pe trotuar, in genunchi, implorandu-ma sa raman, atunci da, o sa merg la cina.
Nu stiam cum sa ii spun sau ce sa ii spun. Ma simteam oribil pentru ipostaza in care il pusesem. Nu voiam sa se termine asa...Credeam ca va intelege ca nu o sa-l las asa usor. Stiam ca tata are un motiv bun pentru care il invita pe rivalul sau in casa lui, dar din moment ce sunt si eu acolo nu are ce sa faca, nu? Sper doar ca imi va raspunde la telefon si va fii fericit sa vina.
"A-alo?"
"Julie?"
"Da..Eu sunt." am spus eu cu vocea tremuranda.
"Imi pare asa de rau, Harry!"
"Julie, de ce ai sunat?" a zis el pe un ton dur.
"Pai... Voiam sa vii aici."
"Poftim?"
"Sa luam cina impreuna..."
"Ca si cand nu s-ar fii intamplat nimic?"
"Te rog, Harry. Sti foarte bine ca nu am avut de ales. Daca nu mergeam cu Roger...."
"Stiu." m-a oprit el.
"18:30." a adaugat el, inchizand.
M-am asezat pe canapea intrebandu-ma daca o sa vina. Stiu ca nu i-am dat toate detaliile si probabil o sa fie mai furios decat era, dar sper ca simpla mea prezenta sa il linisteasca, asa cum o face a lui pentru mine. Stiam sigur ca drumul de la aeroport pana acasa o sa fie tacut, asa ca am inceput sa imi fac un plan... Trebuia sa ii spun cum de l-am chemat aici si de ce, si faptul ca o sa luam cina cu un om pe care nici eu nu il cunosc, dar tata face afaceri cu el de ani buni si probabil vrea sa-l implice si pe el.
Era 18:00 si am inceput sa ma invart prin casa,cautand cheile uneia dintre masinile tatei. Am dat livingul cu susul in jos, cu Jess in spatele meu care aranja tot ce aruncam eu pe jos. Dupa cateva minute bune, m-am asezat pe canapea si mi-am pus fata in palme.
"Ce cauti Juliette?"
"Niste amarate de chei!" m-am plans eu si m-am lasat pe spate.
"Ce chei?"
"Am nevoie de o masina."
"Uite." a spus ea aratand spre o placuta de lemn de pe perete,de care erau atarnate mai multe chei, ca intr-un cuier, cu ceva scris deasupra fiecareia.
M-am ridicat de pe canapea si m-am grabit spre chei. Pe fiecare inel,era cate o cheie si o telecomanda, deasupra fiecareia scriind marca masinii. Porsche, Mercedes, Cadilac, Peugeot, Maserati.. Peugeot suna cel mai rezonabil si mai putin luxos,asa ca am luat cheile si am fugit in curte. Am scris pinu-ul,iar usa garajului s-a deschis. Pe partea dreapta era un ecran micut,ce imi cerea sa scriu un alt cod, afisand cheia masinii cu un sticker. Am ridicat cheia,zarind codul pe care l-am tastat repede ,iar un zgomot asurzitor m-a facut sa tresar. Doua usi imense de metal,ce erau pe post de podea,s-au deschis,i-ar pe o platforma imensa,din spatele usilor,a aparut un bolid negru,ce arata ca o sageata. Okay, asta nu poate fii Peugeot! Arata la fel cu BMW-ul lui Harry. Am apasat pe cheie, iar cand farurile s-au aprins,apoi s-au stins dupa o secunda, am intrat repede in masina, pornind motorul si parasind garajul, apoi curtea, pe poarta electrica.
Cand am ajuns la aeroport,am inceput sa ma agit...Chiar isi cumparase bilet la cateva ore inainte de zbor? O sa vina? O sa inteleaga? O sa fie totul ca la inceput? Inainte sa imi dau seama ca stateam langa portiera,cu mana in aer, pe telecomanda micuta, indreptata spre masina de ceva timp, mi-am adus aminte ca urma sa intarzii, dar un oftat familiar m-a facut sa ma intorc.
"Credeam ca doar eu pot sa fac rost de asemenea jucarii." a spus el, privind bolidul negru.
"E al tatei..." am replicat eu printre dinti, privind in jos.
"Nu credeam ca o sa vii..." am adaugat.
"Eu da." a zis el, in timp ce a deschis portiera de pe partea pasagerului,urcand in masina.
"Imi pare rau c-"
"Nu trebuie sa imi explici." mi-a taiat-o el si m-a privit subtil.
"Doar ca acum stiu ca daca iubesti ai parte si de momente grele." a adaugat el, facandu-mi ritmul inimii sa se accelereze.
"Mai e ceva ce trebuie sa sti..." am spus dupa cateva minute de tacere.
"Ascult."
"Luam cina cu..."
"Bruno."
"Cum-"
"M-a sunat." m-a intrerupt el din nou, intinzandu-mi telefonul.
Am deschis gura sa spun ceva, dar cuvintele pur si simplu nu au venit, asa ca am inchis-o la loc, luand telefonul si privind drumul. Drumul a fost silentios, incomod de silentios as putea spune. Am parcat masina in fata casei si am coborat. Am intrat in casa, urmata de Harry. Jess ne-a intampinat zambind, apoi s-a facut nevazuta, probabil urma sa-l anunte pe tata. Am pasit pe hol, ajungand la scari. Cand am ridicat piciorul, Harry m-a tras spre el.
"E totul okay?" am intrebat privindu-l in ochi.
"Nu stiu..." a raspuns, privind suspect in jos.
"O sa astept aici." a spus el, bagandu-si mainile in buzunare.
Cand tata a venit, i-am aruncat o privire intrebatoare lui Harry, iar el a dat din cap in mod aprobator. M-am facut nevazuta, ajungand in camera mea. Macar aveam un motiv bun pentru care sa port rochia asta. Am mers la baie,am scos o periuta de dinti ambalata si un tub de pasta de dinti din dulap si m-am spalat rapid, apoi am imbracat rochita. Mi-am prins parul intr-un coc lejer, nestiind ce sa ii fac parului meu ce statea in toate partile, apoi am incaltat pantofii albi, cu tocul si platforma negre,ce aveau in jur de 15-16 cm.
Am aruncat o ultima privire in oglinda tragand aer adanc in piept. Mi-am aranjat putin cocul, incercand sa nu las suvite rebele,dar era imposibil. In timp ce coboram scarile, Harry se intorcea din living. S-a oprit brusc, in mijlocul holului, privindu-ma cu gura intre deschisa si clipind de nenumarate ori.
"Tu chiar crezi ca e bine ce faci?" a spus el intr-un final.
"Ce vrei sa spui?"
"Sti foarte bine ca invitatul o sa se uite la tine."
"Nu de aia m-am imbracat asa, Harry."
"Oh, asa e. Nu stiu de ce imi dai mie explicatii." a zis el ironic si a ridicat mainile defensiv in aer.
Am inceput sa rad, privind umflatura din pantalonii lui, apoi am trecut pe langa el, intrand in living. Am evitat sa ma asez in capul mesei, cum obisnuiam, deoarece tata era la capatul celalalt. Harry s-a asezat in fata mea, privind in alta parte. La scurt timp, Jess ii face semn tatei, iar el se ridica. Cand tata si-a dres vocea m-am ridicat brusc de la masa, la fel si Harry, indreptandu-ne spre partenerul tatei, asa zisul Arthur.
"Arthur." a spus el intinzand mana spre mine.
Cand am ridicat privirea, am simtit cum mi se sparge parbrizul . Imaginea s-a incetosat, iar genunchi mei s-au inmuiat. M-am frecat la ochii, dar imaginea lui parea sa fie reala. Am inghitit in sec, prinzandu-l pe Harry de brat, apoi l-am privit din nou pe Arthur.
HARRY'S PART.
Am iesit din living, exact cand cobora scarile. Purta o rochie neagra, nedecoltata, ce se mula perfect pe corpul ei firav. Stiam ca ar fii trebuit sa fiu furios si dezamagit, dar pur si simplu nu puteam. De cand m-a luat de la aeroport am simtit nevoia sa o iau in brate, sa o simt langa mine si sa stiu ca nu o sa o mai las niciodata sa plece. Buzele sale de un roz sters, iar obrajii ei imbujorati cand mi-a vazut reacita indiscreta, ma innebuneau. Cand ochii ei albastrii au facut contact cu ai mei, am simtit un un fior in tot corpul care ma facea sa o doresc mai mult.Ma facea sa imi dau seama ca am nevoie de ea cu fiecare gura de aer, fiecare inghititura, fiecare miscare. Puteam citi durerea din ei, atunci cand m-a vazut la aeroport si ii puteam simti pulsul ce se accelera, cand vorbea cu mine, alegandu-si cuvintele si incercand sa nu spuna ceva gresit.
Dupa ce ne-am asezat la masa, am observat dezamagirea din ochii ei, atunci cand m-am asezat in fata ei, nu langa ea. Buzele ei se stransesera intr-o linie ferma, gest pe care il facea inainte sa lase lacrimile sa ii curga, dar de data asta a intors privirea spre geamul din stanga mesei, nu a apucat sa ma prinda cand ma uitam la ea, pentru ca Arthur si-a facut aparitia. Ma asteptam sa fie un soc pentru ea,dar reactia ei m-a facut sa ma panichez, iar cand mi-a prins bratul, strangandu-l puternic,mi-am pus mana in jurul taliei sale, mentinandu-i toata greutatea si ajutand-o sa se tina pe picioare.
Probabil Bruno nu i-a spus lui Julie ca Arthur este fratele geaman a lui Andrew, poate pentru ca el crede ca eu am fost cel care l-a impuscat. Stiam ca era un punct sensibil pentru ea, dar cu tot conflictul dintre noi, nu am oferit atentie detaliilor.
"E ceva neinregula?" a spus Arthur, bagandu-si mainile in buzunarele pantalonilor de costum, pe sub sacou.
"Nu. E doar obosita." am raspuns eu rapid, privind-o pe Julie care a ridicat privirea spre a mea, aproband ca e bine.
"Sunt bine." a bufnit ea, intrand in living in urma tatalui sau.
Arthur s-a oprit in loc, in urma ei si a privit-o lung. Poate nu stia cum a murit fratele sau,dar asta nu ii permitea sa se uite insistent la fundul lui Julie. Si-a apropiat sprancenele, muscandu-si buza inferioara, apoi si-a continuat drumul.
Urmatoarele minute au fost tacute, niciunul dintre noi nu a spart tacerea mormantala pana Arthur si-a tras scaunul aproape de masa, facandu-l sa scartaie puternic pe podea. Se asezase intre mine si Julie, in capul mesei. Dupa ce au terminat aperitivul, cel putin Arthur si Bruno, au ramas tacuti,asteptand sa termine si Julie,dar nu parea sa aibe vreun gand. Avea o furculita in mana,cu care invartea o maslina,in farfuria ei.
"Si, am inteles ca locuiesti in New York." Arthur a spart linistea.
"D-da. Sunt la facultate acolo." a aprobat Julie,evitand sa il priveasca.
"Anul intai?"
"Cred ca vrei sa ai limba aia in gura si pentru alte conversatii." marai, incruntandu-ma incet.
"Da, anul intai." raspunde Julie, foindu-se in scaun.
"De ce m-ati chemat?" intreb, inca privindu-l pe Arthur.
"Ma gandeam sa deschid o firma." a spus Bruno, facandu-ma sa-mi intorc expresia iritata, spre el.
Nu am de gand sa spun ca sunt gelos, dar si cel mai mic muschi din corpul meu voia sa ii dau una in figura lui Arthur. Voiam sa stau langa Julie si sa o tin de mana; voiam sa isi lase capul pe umarul meu,asa cum obisnuia, voiam sa ii arat ca e a mea si ca nu o sa o aiba niciodata si voiam sa o sarut al dracu de tare...