Yuri on Ice-Ingerii Ghetii

Capitolul 9 - Sentimente

*după 2 săptămâni - Victor p. o. v. *

                   De la întoarcerea mea din India, am continuat căutările. Tot ce fac în ultimul timp este să mă trezesc, să merg la antrenamente, eventual mă duc la unchiul meu acasă ori îl sun și ma culc. 

                   Azi era una din acele zile plictisitoare pe care le-am de două săptămâni până acum. Eram la antrenamente cu echipa și tocmai aveam o pauză. Iau o gură de cafea din termos în timp ce Yurio se întindea puțin, iar Leela era la toaletă. A ales să o îndepărteze de noi fără vreun motiv, iar acum ea poate fi oriunde. Știu totuși ca e pe aproape. O simt. Sunt întrerupt din șirul gândirii de Yuri ce își pune capul pe umărul meu. Așa mai face uneori când vrea ceva. 

Eu: S-a întâmplat ceva, Yuri? 

Yuri: Nu, dar nu am mai făcut de mult ceva împreună. În ultimul timp te mai văd doar la antrenamente și dimineața când ma trezesc. 

                         Ce-i drept l-am cam neglijat în timpul ăsta. După câteva secunde, îmi și ideea mult așteptată. Îl iau pe Yuri de mână și i-o sărut, apoi îl întreb. 

Eu: Ai vrea să mergem la teatru în seara asta? Apoi mergem să luăm cina? 

Yuri: Ar fi frumos. 

                         Mai stăm puțin așa, apoi toți se întorc pe gheață, iar după două ore terminăm antrenamentele pe ziua de azi. Aștept ca Yuri să iasă în timp ce cumpăr bilete pentru spectacolul din seara asta. Am plătit, apoi hotărăsc să-mi închid telefonul. Nu mai vreau distrageri. În seara asta vreau să fie numai despre noi. Yuri vine, apoi mergem acasă. 

*Sarika p. o. v. *

                         Cred că am amorțit pe canapeaua asta, dar nu-mi pasă. Nu pot să-l las să mă îmi dea foc. Apăsam butoanele joystick-ului fără încetare. Eu și Otabek jucăm Ninja Storm 4 și suntem la ultima luptă din listă. Haide odată, Itachi! Nu degeaba te-am pus la echipa mea! 

Yurio: Otabek, nu vrei sa iei o pauză? 

Otabek: Nu pot! E 3/5 și refuz să pierd în fața unei fete! 

                        Dau ultimele comenzi, apoi Orochimaru cade pe podeaua arenei. În timpul ăsta, Otabek scapă joystick-ul. Fiind și întins pe canapea cu picioarele în sus și capul la nivelul măsuței de cafea cade ca la o avalanșă pe podea,iar când a încercat să se ridice a dat cu capul fix în ea. Îl ajut să se ridice și în ciuda protestelor îl târăsc până în bucătărie și pregătesc o punga cu gheață. 

Otabek: Sarika, ți-am spus că sunt bine! 

Eu: Iar asta explică acel cucui! 

                         Îi dau punga, apoi încerc să iau caserola pe care am ascuns-o pe dulap acum câteva zile. Nu puteam să las paan-ul pe mâna Leelei. Încerc să mă întind după ea, apoi să sar. Continui tot așa până când o pereche de mâini mă țin de talie și reușesc să ajung. Iau caserola, iar Otabek mă lasă jos. Amândoi ne luăm privirea unul de la celălalt, simțind cum sunt mai roșie în obraji decât henna de pe mâinile mele. Mâncăm puțin din paan, apoi aud pași. Iau repede caserola și o pun în altă parte. Imediat ce termin ușa se deschide și pe ea intră o Leela ce analiza cu mare atenție camera și pe noi. Îmi șterg rapid urmele de mâncare din colțurile gurii, apoi vine în fața mea și îmi examinează fiecare reacție cu mare atenție de parcă am comis vreo crimă. 

Eu: E totul bine, Leela? 

Leela: Ai mâncat paan fără mine! 

Eu: Ce? Nu e adevărat! 

Leela: Atunci cum explici asta! 

                      Țipă Leela în timp ce scoate din cuptor caserola cu paan. Ok, acum mă simt ca într-un serial extrem dramatic de la TV. Prin urmare mă comport ca atare. 

Eu: Nu e ceea ce pare! 

Leela: Simt că nu mai pot avea încredere!

                     In scurt timp râdem toți 3,apoi Leela fuge cu a mea caserola cu paan prin toată casa. Mă duc după ea și strig sa se oprească. Până să continue să fugă , atunci apare după ușa de la sufragerie un Yurio destul de confuz care se ciocnește de Leela, iar amândoi cad pe jos. Caserola cade cu tot conținutul, dar nu-mi mai păsa. Leela căzuse peste Yurio, la care parcă puteam vedea puțin roșu în obraji. Imediat iau telefonul și cum nici unul nu era atent la mine sau Otabek le fac poză. Asta va ajunge pe felicitarea pentru Diwali. 😏😏

*Yurio p. o. v. *

                     Leela a ieșit brusc din cameră și nu am înțeles ce a zis. A trecut un timp de când a plecat dinși se tot aud sunete ciudate. Nici nu deschid ușa bine și mă nimeresc în fața mea cu o Leela care cade pe mine. (A/n:ok asta a rimat.) Ochii noștri iar se întâlnesc, dar îmi revin repede. 

Eu: Ce faci?! 

Leela: Nu a fost cu intenție! Scuze! 

                            Ne ridicăm de pe jos, iar după un timp eu și Otabek am plecat. Vreau să-mi pun ordine în gânduri, dar atunci Otabek îmi vorbește. 

Otabek: Chiar ați fi un cuplu bun tu și Leela. 

Eu: O, te rog! Suntem doar prieteni! 

Otabek: Iar asta explica atât de bine de ce erai roșu în obraji și nu-ți luai ochii de la ea. 

Eu: Nu-i adevărat! Adică e un bun ascultător, e amuzantă și chiar un bun coechipier. În timp ce patinăm parcă nu mai există nimic în jur. Asta nu am mai simțit-o cu nimeni-

                            Mă opresc din vorbit atunci când realizez ce cuvinte am scos pe gură,iar Otabek e tot un zâmbet. 

Eu: Nu pot să cred! Îmi place Leela! 😮

                             Las apa caldă să mă relaxeze, apoi ies din baie și mă schimb. Abia azi mi-am dat seama că îmi place de Leela. Otabek nu o să scoată un sunet despre asta pentru că mi-a promis. Acum nu știu cum să-i spun sau dacă simte la fel, dar voi încerca să-mi fac curaj. Mă întind în pat și continui să mă uit la tavan până când fără să-mi dau seama adorm.