Yuri on Ice-Ingerii Ghetii

Capitolul 10 - Probleme

          Ceea ce este mai sus la media am încercat mai demult. Acum fără alte întreruperi, să începem! 

___________________________

*Autor p. o. v. *

                Câteva zile mai târziu, cei 4 prieteni se aflau la un concurs de patinaj. Toți aveau emoții, acesta fiind unul vital pentru calificarea la olimpiadă, iar toți spectatorii din tribune așteptau cu sufletul la gură sa înceapă spectacolul. 

*Leela p. o. v. *

                Îmi pun costumul în timp ce tremur fără încetare și simt că nu pot să mă opresc. În clipa asta am emoții mai mari decât am avut la olimpiada trecută. Mă bucur că fiecare avem cabina lui și nu vestiar! Am de făcut un număr solo la categoria fetelor și unul la categoria perechi cu Yurio, dar frica mea cea mai mare este că Victor mi-a pus în prima coregrafie mișcarea ce m-a băgat în spital acum 4 ani aproape. Dacă îmi iese, atunci șansele de calificare pentru olimpiada de anul ăsta vor fi foarte mari; numărul pe perechi va fi doar un bonus. 

               Termin să-mi fac machiajul, care este relativ unul simplu. Îmi pun patinele, apoi merg spre ring. Încă nu era rândul meu, dar o să urmeze. Imediat ce am ajuns, am simțit o mână pe umărul meu. Era Victor. 

Victor: Emoții? 

Eu: Puțin spus! 

Victor: Hei, o să te descurci! Doar nu te gândi la nimic! Ești doar tu și gheața. În rest, nu trebuie să existe pic de frică. Doar patinează!

               Victor e un prieten chiar bun. Știe cum să te ajute în situații ca astea cu zâmbetul pe buze. Nu știu de ce, dar simt că e ca un frate. Numele meu este anunțat, iar lumea începea deja sa ma aclame. Ajunsă în centrul ringului închid ochii. Victor are dreptate! Ca să ma pot concentra am nevoie ca mintea mea să fie goală. 

A/n: melodia de la media 

              Îmi încep numărul, iar după primul salt se aud aplauze în toată sala. Pașii  continuă fără voia mea până la ultimul. Fac saltul în timp ce cuvintele lui Victor răsunau în mintea mea. 

"... nu trebuie să existe pic de frica..." 

             Aterizarea a reușit, lumea era în extaz, la fel și echipa, dar am început să simt numai tristețe. În următoarea secundă lacrimile au început să îmi curgă pe obraji, dar atunci ieșisem de pe gheață. Am fugit până la cabină și m-am lipit cu spatele de ușă, așezându-mă ușor la baza ei. 

Yuri: Leela, s-a întâmplat ceva? Acum trebuie să fie anunțate rezultatele pentru categoria fetelor. 

Yuri: Leela, ești bine? 

             Într-un final deschid ușa, în fața mea aflându-se un Yuri surprins atunci când mă vede. Închid ușa, iar el îmi dă o batistă din buzunarul treningului său. 

Leela: Nu sunt bine. Yuri, după ce am făcut saltul mi-au revenit toate amintirile legate de spital, de tratamente,.. de tata. 

Yuri: Îmi pare rău, dar asta a fost de mult! Acum axeazate pe prezent. 

Leela: Știu, dar e greu! 

            Îmi șterg lacrimile și ii returnez batista lui Yuri. Mă așez pe un scaun în timp ce Victor probabil vorbea cu Yuri de ce tocmai s-a întâmplat în hol. Am aflat și rezultatul meu și am fost la limită să eșuez. După un timp, se termină prima parte a competiției, săptămâna cealaltă fiind categoria perechi. Ajunsă acasă, dau de o Sarika panicată și un Otabek ce încerca să o calmeze. Ok,Sarika în panică, asta e rară. 

Eu: Ce ați pățit? 

Sarika: Mâine este un avion spre St. Petersburg și vine tata! 😭😭

Eu: Și ce e așa de rău cu asta? 

Sarika: Ca să-l conving să mă lase sa îmi continui studiile am făcut o înțelegere: dacă nu mă țin de învățat, atunci o să mă târască înapoi la New York și îmi caută un soț. 

Eu și Otabek: CE?! 

Sarika: Avea planuri legate de asta încă de când am terminat liceul,dar după ce am intrat la actorie și m-am rugat de el am reușit să-l fac să cedeze. Eu știu cu cine vrea să mă căsătorească, dar eu nu vreau nici de m-ar amenința cu moartea!

Eu: Atunci o să-i dovedim că poate să te lase aici și să nu te mărite cu acel om! 

Sarika: Leela, tu nu înțelegi! Până la urmă o să mă pună sa fac asta, dar nu pot din cauză că - 

Otabek: - noi suntem împreună! 

              Amândoi se țineau de mână în timp ce Otabek termina propoziția. Am simțit efectiv cum mi-a picat fața. "Ce?" "Cum?" "De când?" "Cum de nu am observat?" Astea erau singurele întrebări ce-mi circulau în minte. 

Eu: De când? Și cum? Și de ce nu mi-ai spus nimic? 

Sarika: S-a întâmplat acum 3 săptămâni. 

§Flashback - Sarika p. o. v. *

                  Urmăream cum Otabek patina pentru o competiție ce v-a avea loc în curând și mi-a cerut o părere. O termină, iar din discuție în discuție ajungem să vorbim de ce nu patinez.

Sarika: Mi-aș fi dorit să încerc, dar în familia mea tradițiile sunt cele călora trebuie să le acorzi prioritate. 

Otabek: Nu știam. 

Sarika: Tata nici nu voia să mă lase sa merg la facultate. Sunt prima femeie din familie care face asta. 

Otabek: Serios? De ce? 

Sarika: Sa spunem doar că prefera altceva pentru mine. 

Otabek: Oricum, el nu e aici, așa că de ce nu încercăm?

                 Reușesc să închiriez o pereche de patine și intrăm pe gheață cu noi doi ținându-ne de mâini. 

Otabek: Întâi, trebuie să îndoi picioarele ca să îți poți menține echilibrul. 

                 Ușor ușor reușesc, apoi el se duce în spatele meu și începem să patinăm în jurul pistei. O ținem așa până când încercăm să ne rotim, dar nu știu cum ajung să cad, dar simt cum sunt prinsă de o pereche de brațe înainte de a pupa gheața. Era Otabek. Amândoi ne uitam în ochii celuilalt și fără sa ne dăm seama, distanța dintre noi se micșorează până simt o senzație de buze moi. 

                 După ce rupem sărutul, fiind surprinși de reacția celuilalt. Ieșim de pe gheață, iar zilele ce au urmat au fost complet altceva față de ce era înainte. Mai ales după ce m-a întrebat, am acceptat să fim împreună. 

§End Flashback §

Sarika:Întâi am vrut să vedem ce o sa se întâmple, apoi să o facem oficială. Nu vreau să fie totul distrus acum! Leela, te rog ajută-ne! 

Eu: În mod clar o să ne asigurăm că nu vei pleca! Să-i anunțăm și pe restul și să facem un plan! 

                  Știu cât de important este ca ea să nu plece și nu am sa permit asta. Sper să iasă totul bine și să nu fie vreo nuntă prea curând.