Yuri on Ice-Ingerii Ghetii

Capitolul 20 - Revedere și Lacrimi

*Victor p. o. v. *
         A trecut o săptămână de când teoria mi-a fost afirmată. Nu aveam curaj să mă uit la Leela încă de atunci.
Asta cred că s-a observat mai ales la antrenamente. Aștept ca numărul Idei Kalevala să se termine, în timp ce Leela și Yura vorbeau ceva prin spatele meu. Aplaudăm în timp ce iese de pe gheață, apoi Leela e chemată.
        Un alt rand de aplauze și de chiote se aude, apoi Leela ajunge în centrul ringului. Muzica începe, iar Leela execută coregrafia.

Din ce văd până acum e bine, cu excepția unui triplu axel ce l-a băgat în coregrafie acum. Asta m-a nemulțumit. Lumea era înnebunită după acest spectacol. Aplauze inundă sala în timp ce făcea ultimele mișcări, apoi Leela a început să plângă. A ieșit de pe pistă, dar nu a venit la grup. M-am dus după ea și după minute bune, am găsit-o pe unul din coridoare stând lipită de unul din pereți. S-a întors spre mine și cu o privire puțin supărată a întrebat:
Leela: Cine e acolo?
          A împietrit atunci când m-a văzut,iar lacrimile începeau să apară și pe obrajii mei. M-am apropiat și i le-am șters pe ale ei în timp ce șoptea numele ei. Numele ei real.
Eu: Lesya, .. te rog nu plânge!
Leela: Victor...
         Atât a mai spus până când m-am trezit asaltat de o îmbrățișare. Am răspuns în timp ce plângeam amândoi. Ieri nu o puteam prinde și să împiedic plecarea, iar azi ne îmbrățișăm din nou. După un timp ne-am revenit și ne-am întors la grup.

*Leela p. o. v. *
          După ce s-a întâmplat în hol am crezut că am recuperat ceva ce am pierdut cu mult timp în urmă. Un lucru despre care nu știam, dar căruia ii simțeam lipsa. Concursul s-a terminat, iar acum mă schimbam în vestiar. Îmi iau rucsacul și ies pe ușa neagră și mă îndrept spre ieșire. Am dat de restul și am mers la ei. Am hotărât să sărbătorim pentru azi așa că am mers la restaurant. Nici nu am intrat bine, iar câteva persoane se uitau insistent la noi. Înțeleg faptul că sunt cunoscută ca patinatoare profesionistă, dar acele priviri nu păreau a fi ceva de bine. Imediat ce ne așezăm la masă îmi aud telefonul sunând. Era Sarika. Îi răspund, iar primul lucru pe care îl aud este un ditamai țipătul de la ea, iar din instinct iau telefonul de la ureche, urechea mea țiuind puțin.
Eu: Sarika, liniștește-te! Ce s-a întâmplat de țipi așa?
Sarika: Tot internetul vuiește despre tine și Victor că a-ți fi un cuplu. Cum vrei să reacționez?
Eu: Ce?
            Intru pe net, iar primul lucru despre care dau este articolul unui ziar de scandal legat de îmbrățișarea de la competiție și cum că întreaga coregrafie ar fi fost o dedicație pentru Victor și multe alte prostii. Yura încearcă să se scuze și să plece, dar m-am dus după el.
Eu: Yura, stai!
Yurio: Vreau să știu ce e asta?!
          Îmi arată poza de care am dat și eu de pe telefonul lui.
Eu: Pot să-ți explic!
Yurio: Și când mă gândeam că nu o să mi se întâmple așa ceva! Eu ți-am dat inima pe tavă, iar tu ai jucat-o în picioare!
Eu: Yurio-
Yurio: Nu vreau să mai aud nimic!
         Cu fiecare pas prin care se îndepărtează simt cum inima mi se frânge puțin câte puțin. M-am abținut să nu plâng în stradă și am urcat în mașină imediat. Am condus spre casă în timp ce vedeam în ceață din cauza lacrimilor. Era să dărâm gardul, dar asta poate să aștepte. Am fugit până în dormitor și am intrat in baie, încuind ușa. Am intrat în cada plină cu apă, iar în mintea mea zburau toate momentelel noastre, vorbele, totul. Simțeam că nu mai pot. Inima mă doare, nu mai pot respira și parcă aud un strigăt de la depărtare. Era cunoscut. Prea cunoscut.
            Deschid ochii și îmi dau seama că stăteam cu fața în apă. Mă ridic imediat în capul oaselor, apa sărind peste tot. În ușă se aud o serie de ciocănituri și vocea Sarikai. Ies din cadă și las apa să se ducă prin scurgere, apoi mă uit în oglindă. Arăt ca o epavă. Ochii mei erau foarte roșii de la plâns. Eram udă din cap până în picioare. Nu mai aveam putere nici să vorbesc. Descui ușa, iar următoarele 3 ore Sarika încearcă să mă calmeze. Victor și Yuri au sunat de 500 de ori, dar am preferat să nu le răspund. Nu mai sunt în stare de nimic.
          Nici nu știu cum o să-i pot spune lui Yurio că a fost o neînțelegere la mijloc. Nu am ce să fac. Probabil nu vrea să mă mai vadă. Fără să-mi dau seama pleoapele mi s-au închis și am adormit.