Yuri on Ice-Ingerii Ghetii

Capitolul 14 - Întrebări

*Leela p. o. v. - pe undeva prin provincie*

                 Acum trebuie să ajungem în satul în care ne-a spus Victor ca locuiește bunica lui. După ce domnul Jain și-a dat acordul ca Sarika poate rămâne am sărbătorit prin a ne duce la o gală ce a avut loc în seara următoare pentru patinatori. A fost una din rarele dăți când a purtat o roche, ci nu saree. Mare lucru nu-mi mai amintesc după al doilea pahar de șampanie, cum nici altcineva dintre noi, pe lângă Yurio, Otabek și Sarika își mai amintesc. Am văzut înregistrarea cu ce am făcut la petrecere în dimineața zilei următoare. Vise nu am mai avut de ieri și până azi. Sarika nu a venit cu noi pentru ca are sesiune azi, iar pe Otabek Yurio l-a întrebat, dar nu mai știu ce a zis. 

                Sunt întreruptă din șirul gândirii când căruța se oprește și ne dăm jos în fața unei cârciume. Ii mulțumim doamnei care ne-a adus, ne luam lucrurile și ne dăm jos. 

Victor: Casa bunicii e la alte două distanță. Haideți! 

                 Îl urmăm pe Victor, apoi ajungem într-o curte mare. Mereu am știut ca munca pământului e grea, mai ales când ai atât de mult pe cât e aici. Locul este efectiv uriaș. În fața casei ne lăsăm gentile pe fântâna albă, apoi Victor se duce să o caute pe bunica lui, care grebla ceapa. 

Victor: Bunico, ști doar ce a spus doctorul! 

Bunica lui Victor: Victor, eu m-aș odihni mai mult, dar atunci cine se mai ocupă de grădină și de animale?

                Doamna s-a apropiat, iar ce am văzut m-a împietrit. Era femeia din visul pe care l-am avut cu tata. Fiecare detaliu era același, indiferent cât m-aș fi holbat la ea. 

Victor: Bunico, ei sunt prietenii mei: Yuri, Yurio și Leela. Prieteni, ea este bunica mea, Ludmila Stepanova! 

Toți 3: Bună ziua! 

                Când privirea d-nei Ludmila a ajuns pe mine s-a schimbat rapid, uitându-se la mine ca la o fantomă. Se apropie de mine examinând-ma cu foarte mare atentie și parca șoptind numele "Lesya". Mă îmbrățișează, gest care ne-a uimit pe toți, apoi ii răspund la îmbrățișare cu toate ca nu înțelegeam de ce a făcut asta. Și cine e Lesya? 

                 După ce Victor o îndepărtează de mine, intram în casă și ne alegem camerele. Deschid ușa de lemn de nuc, iar ce a fost dincolo de ea a fost un alt șoc. E camera din visul meu! Nimic nu părea a fi schimbat. Aceeași mobilă, aceleași culori. Totul. Pe pat erau puse o bluză alba cu flori roșii și albastre, o rochie albastră simplă, lunga pana la glezne, ciorapi albi și opinci. Probabil d-na Ludmila le-a pus, știind ca venim. Împing valiza spre pat și îmbrac hainele. Imediat ce termin, ușa camerei este deschisa de Victor, iar zâmbetul său dispare. Era îmbrăcat, de asemeni într-o pereche de pantaloni lungi, albaștri, o bluza albă lunga cu tot felul de flori roșii la baza, o panglică în talie și pantofi negrii. În scurt timp își schimbă expresia, crezând ca nu am observat nimic. 

Victor: Scuz-o pe bunica! A avut parte de multe în ultimii ani. 

Eu: Nu-i nimic! Totuși, am o întrebare. Cine e Lesya? 

Victor: Lesya este sora mea mai mica. Însă nu am mai văzut-o de 15 ani. Nu vorbim despre asta. 

                  Îmi spunea toate astea în timp ce privirea lui era în pământ. Simt ca am făcut ceva greșit prin întrebarea mea. 

Victor: Am fost trimis sa va spun ca e gata prânzul. Haide! 

                 Ies din cameră urmata de Victor și ieșim din casă. Mergem înainte până în capătul celalalt și intram în bucătărie. Aici era puțin mai cald, iar mâncarea mirosea bine. Când am întors privirea spre masa din mijlocul camerei am dat de un Yura care era îmbrăcat relativ lafel ca Victor și Yuri, cu excepția faptului ca purta și o pălărie neagra pe cap ce-i ascundea parul blond. Amândoi ne luam privirile de pe celalalt simțind cum roșesc. Ne așezăm în fata lor, apoi d-na Ludmila pune mâncarea pe masă. Era delicios. Am văzut și restul curții, mai apoi. Multe găini, curci și curcani, 2 capre, 4 pisici și un ciobănesc românesc mioritic ce era mai mare decât căsuța în care stătea. 

Victor: Tobi! Ce-ai mai făcut băiete? 

                Câinele latră bucuros la Victor, dar când Yuri a încercat sa se apropie l-a mârâit. Ok, îmi cam amintește de momentele când Yura e putin morocănos. Ne-am întors în curtea din față, iar câteva minute mai târziu eram cu grebla în mână și lucram în grădină cu Victor și Yura. Nu ma deranjează. Am și râs toată ziua, mai ales când Yura a vrut să-i dea de mâncare lui Tobi și s-a trezit cu ciobănescul peste el că-l linge pe față, iar spre noapte am avut parte de o altă masa pregătită de bunica lui Victor și de o plăcintă de mere la desert. 

*Victor p. o. v. *

               Nu înțeleg de ce bunica a crezut ca Leela e Lesya, dar pana la urmă i-am clarificat ca nu are cum sa fie ea. Nu o sa exculd varianta asta, totuși. Sunt câteva asemănări. Mă întind în pat, fiind rupt de oboseală. Îmi place ca vin aici. Prin munca în curte reușesc sa scap de stresul legat de patinaj. Mă schimb, apoi sting lampa de pe comoda și ma întind în pat. Ma întreb dacă o sa reușesc sa o găsesc pe Lesya. Încă mai caut cu unchiul Ivan, dar am ajuns la concluzia că tata ar fi plecat cu ea în nord vestul Americii. Maine, Pennsylvania, New York. O sa vorbim când ma voi întoarce în oraș, aici nu e semnal. Închid ochii și ma las purtat în lumea viselor.