In viata reala nimic nu se petrece fara un scop.Realitatea are doua fete,iar daca in secunda asta iti zambeste,in urmatoarea iti va da o palma.In plus,ce este mai dureros decat sa pierzi persoana draga?In aceasta carte,Victor Nikiforov este desparti...
Până să începem vreau să le mulțumesc celor care au urmărit cartea până la final. Dacă o să mai întâmpinați greșeli gramaticale, scuze, dar am vrut să nu mai împart capitolul ăsta în alte 10 mai scurte. Acum să-i dăm drumul! _________________
*Yurio p.o.v. * Acum că am ajuns la adresa dată de Otabek am rămas mut în fața casei. Rectific, ori e conac ori e palat. (media) Și din câte am auzit asta e casa bunicilor miresei! Ne luăm bagajele, iar în fața casei suntem întâmpinați de mama ei, cred.
A/n: Madhuri Dixit as Virendra Jain:
Hoppsan! Denna bild följer inte våra riktliner för innehåll. Försök att ta bort den eller ladda upp en annan bild för att fortsätta.
Am fost informați și despre o parte din tradițiile din nuntă și chair dacă Otabek nu are voie să iasă din casă, nu e ceva grav ce putea schimba ce am planificat cu Victor și Yuri. Mergem fiecare spre camera lui, apoi luăm cina. În seara asta avem multe de făcut!
*Leela p.o.v. * Am intrat în dormitorul Sarikăi și primul lucru pe care l-am observat era că fix atunci îi era aplicată henna. Sarika: Leela, ai ajuns! Eu: As fi ratat eu așa ceva?! Am mai vorbit și după ce au plecat persoanele ce o tatuau și au venit și restul fetelor. Printre domnișoarele de onoare se mai enumera și cele trei surori ale Sarikăi. Ne cunoaștem toate încă de mici. După o îmbrățișare de grup, începem să dam câteva telefoane. După un timp, ajunge ce am cerut și plătesc tipului. Nimic special, ceva de băut, de mâncat și câteva dvd-uri. Să ne facem de cap! Dăm drunul la muzică și începem să dăm totul pe gât. Am început să petrecem ca la majorat și să râdem de nebunele de ne auzeam până în colțul străzii următoare și să facem tot felul de provocări. Ultima dată când m-am uitat la ceas cred că era în jur de 4,apoi am văzut negru.
*următoarea zi* M-am trezit cu o incredibilă durere de cap și lungită pe biroul de la geam. Mireasa măcar dormea în pat, o soră dormea pe jos, iar una pe un scaun. Trebuie să recunosc, totuși, a fost chiar super. În scurt timp se trezesc și restul, care voiau să mai facem odată ce s-a întâmplat seara trecută, apoi coborâm la micul-dejun,cu excepția miresei. Mirilor nu le e permis să de vadă până la nuntă. Eu: Neața! Victor: Neața! Vedeți că s-a auzit cam tare muzica. Ce ați făcut acolo, totuși? Că l-a un moment dat mi s-a părut ca aud și țipete! Paro(sora mai mare): Scuze, dar ce s-a întâmplat la petrecerea burlacițelor rămâne între mireasă și domnișoare de onoare! Am mâncat, apoi ne-am dus în camerele noastre să dormim. Cred că nu am dormit mai mult de 4 ore până să iau micul dejun. M-am trezit, puțin mai obosită decât eram inițial, dar măcar am dormit un timp. La geam se putea vedea foarte clar apusul de soare și puteai auzii cum în camera de lângă Chandramukhi cânta la sitar. Era să adorm la loc de la sunetul instrumentului, dar niște ciocănituri în ușă au fost ca dușul cu apă rece de dimineață. Eu: Da? ???: Leela, sunt eu! Pot intra? Eu: Da! Pe ușă își face apariția un soldat blond ce te putea hipnotiza cu ochii săi oceanici. Soldatul meu cu ochi oceanici. Yurio: Am vrut să intru și mai devreme, dar am văzut că dormi. Vrei să mergem să ne plimbăm? Eu: Da! Chiar voiam să mă dezmorțesc și eu puțin. Iau din dulap niște haine pe care le-am ales aleatoriu și mă duc în baie să mă schimb în ciuda protestelor lui Yurio care voia să o fac de față cu el. Îmi pun o bluză neagră, o pereche de blugi albi și îmi prind părul într-un coc dezordonat. Ne luăm paltoanele și ne plimbăm prin cartier. Am mai râs ocazional, ne-am uitat la stele, iar un lucru ce nu l-am înțeles a fost de ce Yuri s-a comportat ciudat în drum spre vilă. Oricum, în seara asta o să revină artiștii care trebuie să tatueze ce a mai rămas la mireasă și pe mire, iar acum nu mai ne adunăm în camera Sarikai să petrecem. Seara următoare e noaptea de dinaintea nunții și o să completăm restul petrecerii și tradițiile cu celelalte rude ale miresei. Mă schimb înapoi în cămașa mea de noapte albastră și mă urc în pat. Sting lampa, apoi mă arunc înapoi în centrul patului și mă învelesc. Aproape reușesc să adorm până când aud muzică dată tare. Cred că s-au decis băieții să petreacă, iar eu sunt marea norocoasă a cărei cameră este fix sub a lui Otabek. Mă întind până la sertar, scot căștile și mp3-ul și dau drumul la playlist.
*următoarea zi- Yurio p.o.v. * Cu greu am reușit să deschid ochii și să mă ridic de pe podea. Alcool nu am avut, dar am băut niște energizante la un moment dat. Victor dormea peste Yuri, Otabek dormea la baza dulapului din colț, iar Kumar, frate de-al miresei dormea cu capul pe chitară. Ma duc în camera mea să mă spăl, apoi mă îmbrac și merg să fac o plimbare. Nu îmi vine să cred ce rapid a trecut timpul! Prietenul meu cel mai bun se însoară mâine, restul sunt ocupați cu alte planuri, alții pe care i-am cunoscut acum nici nu mai sunt, iar eu simt că am stat în aceeași poziție pentru câteva secunde, ce mai degrabă au fost ani. Nu e corect că totul trece așa pe nesimțite! Nici nu știu ce o să se mai întâmple cu viața mea și în timp ce îmi fac griji o să mă trezesc că nu prea mai am ce face și așa mă voi târî pentru restul existenței mele. După puțin timp îmi dau seama că sunt mult mai departe de vilă. Din ce am mai auzit din conversația unor persoane, sunt în centrul orașului. Intru printr-un magazin două să arunc și eu o privire, până ajung la unul de bijuterii. Pereți de culoarea nisipului, marmură albă pe jos, candelabre negre pe tavan. Chair destul de interesant locul. Cred că știu ce vreau să fac.
*următoarea zi - Sarika p.o.v. * Nu cred că am mai avut atât de multe emoții de când am urcat pe scena teatrului din Sankt Petersburg, iar publicul era numeros. De data asta, o să fie și mai multă lume. Au venit până și neamurile din sudul țării. Mama și sora mea, Paro mă ajută să mă pregătesc. În camera își mai face apariția bunica ce părea foarte fericită. Bunica: Acum a sosit alaiul de nuntă! Numai când ma uit la tine, Sarika, îmi amintești de mine când eram tânără. Vedem când o fi și cu nepoții! Eu: Bunico! Bunica: Ce? Când m-am căsătorit aveam vârsta ta, iar un an mai târziu s-a născut mama ta. Mama și bunica continuă să mă ajute, până când totul este întrerupt de vocea tatei ce stătea în pragul ușii. Poate că a părut el fericit atunci când m-a vrut Otabek, dar îl cunosc. Tata: Ne puteți lăsa singuri? La rugămintea lui, mama, bunica și Paro ies din cameră și nu mai rămânem decât noi doi. Eu: Ce este? Tata: Tot nu-mi vine să cred că o să te căsătorești cu băiatul ăla. Eu: Băiatul ăla mă face fericită și nu îmi pasă de ce spun ceilalți. Mă voi căsătorii cu el! (clipul de la media) Nu mereu ne-am înțeles, dar asta a fost să fie! Acum ne îndreptăm aeroport pentru că în India nu o să stăm. Tradiția spune că mireasa trebuie să se mute în casa socrilor. Nu mă îndoiesc, totuși, că o să fie puțin ciudat inițial având în vedere că pe părinții lui Otabek nu i-am văzut decât odată, dar nu îmi pasă.
*două ore mai târziu - Victor p.o.v. * Iar acum că au plecat mirii. Am mai dat o mână de ajutor la curățenie, iar acuma am început să îmi adun hainele. Mâine e un avion spre Rusia și plecăm toți. Măcar știu și ce se dansează la nunțile astea pentru că mă dor rău picioarele. Îmi fac un duș, mă schimb în ceva mai comod și mă apropii de geam. O noapte foarte liniștită aș putea zice. Câte un greiere pe ici-colo mai fredona ceva, vântul bătea ușor, iar în grădină luminile micuțelor lanterne erau aprinse. Mă pregăteam să mă pun în pat când i-am văzut pe Yurio și pe sora mea îmbrățișând-se și fugind către ușa ce ducea în casă. Simt că o să am parte de ceva mare mâine. Nu știu de ce. Sting lumina și mă întind în pat si adorm imediat ce pilota albă mă acoperă ca un scut.
*următoarea zi - Yurio p.o.v. * Azi m-am trezit plin de energie și am avut sentimentul că nimic nu o să distrugă asta. Până acum 5 minute când i-am spus lui Victor ce trebuia să-i fi spus seara trecută. Ca să vă pun și pe voi în temă, haideți să derulăm puțin.
§Flashback§ Stelele erau sus pe cer, vântul bătea fără pic de griji, iar mâna mea a înghețat bocnă chiar cu mâinile în buzunarul gecii. I-am dat mesaj Leilei să vină puțin în grădină. Văd că se apropie și încep să strâng cutiuța din buzunarul meu. Am de gând să fac ceva la care nu mă așteptam nici dacă mă întrebai cu doi ani în urmă. Leela: Am primit mesajul! Ce voiai să-mi spui? Am ignorat întrebarea și m-am pus într-un genunchi, lucru ce o nedumereste și mai mult. Leela: Yurio, ce faci? Eu: Leela, dacă cineva ar fi venit la mine acum doi ani să-mi spună prin câte o să trec, nu îl credeam, dar aici și acum îmi dau seama că ceva s-a schimbat. Tu m-ai schimbat! Drept pentru care... Dezvălui cutiuța argintie din buzunar gecii și din ea inelul cumpărat ieri. De la lumina micuței lanterne lângă care stătea, observ ca pe fața ei de porțelan încep să apară lacrimi precum perlele pierdute de o aristocrată cu secole în urmă. Eu: Leela Nikiforov,.. vrei să fii soția mea? Leela: Da!! Îi pun inelul pe degetul ei subțire și sare în brațele mele. Pot spune că sunt cel mai fericit. §End Flashback§
I-am cerut mâna surorii lui, iar acum e încă în faza de gânditor. Fața lui se schimbă, semn că a luat o decizie, ce sper să fie una de bine. Victor: Nu am nimic împotrivă să vă căsătoriți, dar dacă aud că e nefericită eu fac ce a făcut străbunicul! Eu: Nu v-a fi nevoie, stai calm! Ne luăm valizele și intrăm în aeroport. Ne așteaptă un zbor lung spre casă și pregătiri de nuntă și mai lungi. Mergem spre poarta de îmbarcare, apoi ne ocupăm locurile în avion. La aterizare nimic nu v-a mai fi același!
