Interviuri

Interviu cu iulianav27

Astăzi am avut ocazia de a vorbi cu două persoane excepționale, iulianav27 autoarea și Bill Russel, unul din personajele cărții „Ținută în captivitate".

Interviu luat de bontei

               1. Iuliana, știu că poate părea un clișeu, dar spune-mi ceva despre tine, ce faci în timpul liber?

          Numele meu este Iuliana Leucă și în curând voi împlini vârsta de 21 de ani, aparținând zodiei leului, ceea ce mi se pare a fii o coincidență având în vedere numele de familie și faptul că am o mică obsesie pentru feline. Cred în zodii și, în mare parte, am caracteristicile unei leoaice: onestă, orgolioasă și fidelă. Pun foarte mare preț pe valorile morale, sunt o fire mai retrasă, analizez lucrurile pe toate părțile pe care le văd. În timpul liber îmi place să stau în casă, să mă destind uitându-mă la seriale sau citind, în mare parte.

               2. Ce sau cine te-a determinat să te apuci de scris?

          Aveam o oarecare înclinație spre această latură a artei încă de când eram copil. Compunerile pe care le făceam pentru școală erau diferite de ale celorlalți colegi, iar doamna învățătoare aprecia asta. Nu am dat importanță. Apoi viața a început să mă lovească tot mai mult, până când am simțit că nu mai puteam duce. Nu aveam cui să îi spun anumite gânduri, așa că am început să scriu câte ceva. Mic și semnificativ. Am avut un prieten, îl am și acum. A fost primul care a văzut acea sclipire în întunericul meu și el m-a încurajat să încep să fac ceva în privința asta. Și în ziua de azi, de câte ori are ocazia, mă sfătuiește să continui, poate voi publica într-o bună zi. Și desigur, prietena mea cea mai bună, pe care am descoperit-o în timpul liceului, mă susține necondiționat. Le mulțumesc pe această cale pentru tot ce au făcut pentru mine!

               3. Cum ai descoperit această platformă? Scriai înainte de ea?

          Pe scurt, eram în clasa a noua spre a zecea când am văzut la o colegă această aplicație. Am fost fascinată! Am considerat că asta este șansa mea, că oricine poate, și am zis să încerc. Jocul e destul de lejer, ai multe de câștigat și mi nimic de pierdut. Da, scriam...compuneam citate sau le treceam în jurnal.

               4. Când ai descoperit pasiunea aceasta? Te-a ajutat cineva sau te-ai bazat pe forțele proprii?

          Din nefericire mi-am dat seama că este un „medicament"și o pasiune totodată, în urma unei traume. Am fost ajutată de oamenii și rănile pe care mi le-au lăsat precum un cadou nedorit. În final, am înțeles că e cel mai de preț lucru pe care mi-l puteau da și că asta este calea pe care trebuie să o urmez. E un har, nu un blestem.

               5. Cei apropiați știu că scrii? Dacă da, te susțin? Dacă nu, de ce nu le-ai spus?

          Am foarte puțini apropiați, pentru că nu las pe toată lumea să se apropie îndeajuns de mult ca să vadă și aceasta latură. Mă susțin și chiar mă obligă într-un oarecare fel să continui, să nu clachez. Familia nu știe pentru că ei nu cred îndeajuns în puterea mea de a crea. Am o reținere și o rușine. Poate teama de judecată...poate e teama de eșec. Oricum ar fii, nu ar trebui să existe pentru că face parte din mine, prin urmare mi-e rușine cu mine.

               6. Cum decurge la tine procesul de scriere? Care îți sunt obiceiurile în timp ce creezi?

          Există un anumit sentiment, de gol, de singurătate, o durere cruntă ce-mi zace în piept și asta influențează inspirația. Nu există golul, nu pot scrie. Niciodată nu am scris când mă simțeam fericită. Durerea alimentează arta mea. Trebuie să mă aflu într-un loc potrivit, de preferat acasă, să ascult muzică la căști și să-mi vărs durerea asupra personajelor care-mi sunt marionete, să-mi poarte poverile.