Am I your obsession?

CAPITOLUL 4

 Mă foiam de pe o parte pe alta în acel pat tare, în speranța că voi găsi locul perfect pentru a adormi. Salteaua era foarte incomodă și nu puteam închide nici măcar un ochi. Mă uitam spre tavan, încercând să străpung cu privirea întunericul din cameră. M-am ridicat în capul oaselor când am realizat fără succes, că nu-mi voi alunga oboseala, patul scârțâind sub greutatea mea. Scurt, mi-am privit colegul ce dormea. Doream să fac o plimbare nocturnă împreună cu el pe holurile școlii, însă se odihnea atât de frumos încât n-am vrut să îl trezesc, așa că m-am dus singur.

Am deschis ușa discret și am ieșit pe hol unde era la fel de întuneric ca în cameră. M-am dus lângă geam și mi-am pus coatele pe pervaz, privind măiastra lună ce stătea ca o adevărată regină la ferestrele școlii.

Chipul meu era luminat de razele ei, raze care se reflectau în geam, îl străpungeau, apoi îmi atingeau fața domol. Exceptând reflecția mea, și făcu apariția o siluetă neclară. N-am putut deduce cine era, așa că m-am întors dintr-o singură mișcare cu fața spre acea persoană. Îi puteam observa trupul bine sculptat, acoperit de o uniformă vișinie, dar nu și fața. În momentul în care s-a apropiat de mine, am fost nevoit să fac câteva mișcări înapoi, lipindu-mă cu spatele de geamul rece. Chipul său s-a apropiat așa mult de al meu, astfel încât am putut să îi disting trăsăturile feței în lumina linii. Era Julio.

—Ce cauți aici? l-am întrebat, încercând să ascund teama că va încerca din nou să facă acele lucruri murdare. 

 Șatenul ridică cu ușurință o sprânceana, având un zâmbet plin de mister și de perversitate, de parcă eu ar fi trebuit să știu răspunsul, nu el.

Își așeză degetul mare pe buza mea inferioară, moment în care am tresărit. Pielea lui mirosea atât de bine, a ciocolată cu rom, făcând să te abții cu greu de la pofta de dulciuri.

Simțeam fiorii ce-mi împânzeau trupul atunci când își puse mâinile de o parte și de alta a capului meu, sprijinindu-se-n ele. Se apropie exagerat de mult de mine, tresărind atunci când își lipi fruntea rece de a mea. Bătăile inimii mi se acceleraseră și îmi simțeam pielea fierbinte sub toate acele haine. Iar el își presă cu tandrețe buzele fine de ale mele. Mi-am pus mâinile pe pieptul lui bine lucrat, împingându-l atunci când își strecură sigur limba sa pofticioasă în lăcașul meu umed și cald. La câți mușchi avea, trupul lui nici nu se mișcase.

Îmi prinse limba în strânsoarea dinților săi, sugând-o cu poftă. Își coborî o mână până la părul meu, trăgând de câte o șuviță, în timp ce cealaltă se mișca lin până la talie, mângâindu-mi șoldul. Fără să mă aștept, îmi strânse o fesă, obligându-mă să scot un scâncet.  

 I-am strâns cămașa albă de sub uniformă în mâini, în speranța că mă va elibera. Deja rămăsesem fără aer. Noroc că era întuneric și nu putea a-mi observa chipul îmbujorat din cauza atingerilor sale excitante.

Îmi mușcă buza, simțind lichidul roșu și vâscos în gura mea, de parcă Julio dorea să își marcheze teritoriul, arătând faptul că îi aparțineam.

—Du-te dracu! am urlat, dând cu pumnii în abdomenul lui tare, trupul său dându-se înapoi.

În momentul în care am țipat, nici nu mi-am dat seama că existau alții ce se odihneau în camerele alăturate. Speram că nu trezisem pe nimeni, așa că m-am întors discret în camera mea, ducându-mi mâna spre buza rănită, încercând să șterg sângele.

Mi-am lăsat trupul obosit pe patul incomod, acesta scârțâind iar sub greutatea mea. Am încercat să închid ochii, însă îmi era imposibil. Gândurile mele, toate, gravitau în jurul lui Julio. M-am foit până când am găsit o poziție cât de cât bună, întorcăndu-mă pe o parte, cu fața la Rain. Spre surprinderea mea, tânărul blond era treaz și mă privea insistent, cu ochii verzi ce-i sclipeau în întuneric.

—Unde ai fost? îmi șopti acesta, sprijinindu-și obrazul în podul palmei.

I-am copiat poziția, privindu-l plictisit.

—Am fost pe hol pentru că nu pot adormi. Am vrut să te iau și pe tine, dar dormeai prea frumos.

Acesta parcă își ascunse chipul în palme imediat ce am rostit ultima frază. Mi se părea mie sau era cam aprins la față?  

 —Ar fi bine să nu mai faci asta, e cam periculos, mormăi blondul de lângă mine, încă ținându-și palmele pe chip.

—Atunci Julio de ce a ieșit? l-am întrebat fără a-mi da seama că vocea mea s-a auzit în aproape toată încăperea. Mă dădusem de gol că l-am întâlnit pe coridor; nu aveam chef de întrebări despre ce făcusem.

—Ce? Te-ai întâlnit cu Julio? tresări Rain mai insistent și mai curios ca la început.

—Nu mai vorbiți atât! Culcați-vă! ordonă o voce groasă, imediat ce se auziră prea multe șușote.

—Bine, vorbim mâine, rosti blondul după ce se întoarse cu spatele și scăpă un oftat.

Ce e cu tipul ăsta? Parcă era mai plin de viață. Părea atât de atins de vorbele celui ce pătrunse autoritar cu vocea în întunericul încăperii.

M-am întors și eu cu spatele la el, privind spre patul gol din dreapta mea. Încă mă gândeam la gestul lui Julio, care reușise să mă surprindă mult. Modul cum mă sărutase și mă atinsese a fost atât de tandru. Nu mă așteptam să facă asta, având în vedere că eram băieți, și totuși aș minți dacă aș spune că nu mi-a plăcut.

 Am reușit într-un final să adorm decât o oră, din păcate. Atunci când somnul era mai dulce, se auzi o trompetă enervantă ce anunța trezirea. M-am întors nepăsător pe o parte, punându-mi perna în cap.

—Eric, trezește-te, îmi șopti o voce cunoscută, în timp ce persoana respectivă îmi clătina ușor umerii.

—Încă cinci minute, mormăi eu în speranța că mă va lăsa să mă odihnesc.

—Trezește-te acum ! se auzi vocea răstită a lui Rain.

—Bine, bine, am răspuns în timp ce m-am ridicat în capul oaselor și mi-am frecat ochii cu podul palmelor. M-am uitat la ceasul ce arăta exact ora șapte.

Blondul mă prinse de mână pentru a-mi ghida corpul adormit spre dușuri. Odată ajunși acolo, am scăpat de haine și am rămas doar în perechea de boxeri negri, nerăbdător să-mi relaxez trupul, fără a-mi păsa de prezența celorlalți. Până la urmă eram toți băieți. Doar chipul roșu al lui Rain mi-a sărit în ochi, dar acesta se întoarse repede cu spatele la mine, timid.  

 Am intrat în cabina de duș, dând drumul la robinet, lăsând apa călduță să se prelingă pe trupul meu acoperit doar cu perechea de boxeri. Mi-am întins palmele în față, atingând faianța rece de care m-am sprijinit. Picăturile de apa îmi udau încetul cu încetul toate șuvițele roșcate. Mi-am înspumat corpul cu gelul de dus ce mirosea a flori de primăvară, lăsând aroma aceea să pătrundă și să-mi răsfețe întreagă piele.

Imediat ce am terminat dușul, mi-am înfășurat talia cu un prosop alb, pufos; au rămas doar șuvițele de păr umede să cadă pe față. Ieșind din cabina de duș și îndreptându-mă spre patul meu, îl văd pe Rain deja îmbrăcat și dichisit. M-am așezat lângă blond, iar acesta îmi făcu semn cu ochiul să mă uit spre ușă. M-am comformat, cuprinzându-l în aria mea vizuală pe Julio, care vorbea cu un tip înalt, cu corpul bine făcut și blond.

—Ce caută Julio aici? îl întreb pe cel de lângă mine, abia apoi realizând că cei doi aveau același medalion.

—Vine des pe aici să vorbească cu Leon. Amândoi sunt căpitani de echipă.

—Parcă nu aveau voie să vină ceilalți în tabăra noastră.

—Dacă suntem la etaje diferite nu înseamnă că nu ne putem vizita, mă lămuri blondul, rămânând cu privirea spre Julio, însă fără a realiza că purtam decât un prosop pe mine.

 Acesta își mușcă buza inferioară într-un mod pervers, ceea ce îmi provocă obrajii să surprindă o culoare aprinsă, prea aprinsă. În clipa următoare cei doi au ieșit pe ușă, prinzând momentul în care Leon îl lovi ușor pe Julio cu palmă peste fund. Nici nu mi-am dat seama când m-am enervat așa de tare și eram gata să mă ridic pentru a mă duce după ei. Am fost oprit de Rain care mi-a spus că purtam decât un prosop pe mine.