LEGO NINJAGO - Ninja aerului (Volumul 2 - In râul de secrete)

Capitolul 23

După ce grupul se dizolvase, rătăcise fără țintă. Fiecare își găsise câte o ocupație, iar ea se hotărî să piardă timpul lecturând câte ceva. Asta o ținuse extrem de ocupată mare parte din timp și luase legătura cu ai ei. Dar era destul de plictisitor să stea singură, așa că își căuta un tovarăș de timp liber. Știa exact unde avea să îl găsească. Iuți pasul și ajunse în fața ușii camerei lui. Ciocani de doua ori. Niciun răspuns. Intră curajoasă și îl zări. Plutea deasupra podelei. Era cu picioarele încolăcite unul peste altul. Culoarea lui era mai transparenta decât de obicei. Avea ochii închiși. Nu dădea semne să-și revină. Profita de asta ca să analizeze nu numai camera lui Cole, ci și pe Cole însuși. Această contemplare fu întrerupta de telefonul lui care începu să bâzâie. Trei mesaje unul după altul. Se gândi că ar fi destul de nepoliticos dacă se amesteca. Dar era ceva urgent și Cole poate avea nevoie să știe, nu? Atinse ecranul la timp, înainte să se închidă, și văzu numele expeditorului în bara de mesaje. Philip. Cine era oare acest Philip și ce tot spunea acolo? "Am găsit pe cine cautai." Intra foarte mult în intimitatea lui, dar va fi în regula dacă el nu știe asta. Căuta o persoană anume? Cu siguranță avea telefonul parolat și nu putea afla nimic.

Îl luă hotărâtă în mână și se apropie de Cole, apoi se coborî la nivelul lui. Avea un păr negru și stufos. Sprâncenele sale erau groase, iar genele erau normale. Culoarea tenului ii era mai închisă cu mult decât a ei. Osatura ii crea niște trăsături puternice, mai ales în zona maxilarului. Dintr-un motiv anume i se părea că era puțin încordat. Era în continuare intrigata de modul în care plutea el deasupra podelei cu câțiva centimetri, dar trebuia sa fie vorba despre natura sa de fantomă. Paloarea și semitransparenta o dovedeau. Își apropie mai mult chipul ca să surprindă alte detalii faciale. Nu avea semne sau altele care sa trădeze un copil neastâmpărat. Nu purta accesorii de niciun fel și avea tendința de a purta mereu culori închise ca în acel moment. Oara cum i-ar sta cu ceva alb sau portocaliu? Dar roșu? Ar putea conveni măcar la un gri din când în când? Indiferent de forma pe care o lua putea observa cert bratele lucrate. Cole era lat în spate și de pieptul lui se prindeau bine alte seturi de mușchi bine lucrați. Toți ninja aveau o condiție fizica care deborda forță, dar a lui era speciala. Oare ce făcuse înainte de a fi ninja? Părinții lui fuseseră doua voci splendide și dansatori profesioniști. Cole fusese școlit pe aceeași cale. Îl văzuse ca dansator, dar oare cu vocea cum se descurca?

Cole:Rebecca? O surprinse când deschise ochii dintr-o data. Scăpă un țipăt scurt, de uimire, și se dădu în spate, dezechilibrandu-se. Ajunse în fund în fata lui. El se lăsă în voia greutății direct pe podea.

Rebecca:Scuze! N-am vrut să-ți întrerup meditația! Eu doar... Voiam să-ți dau ăsta. Întinse telefonul cu ambele mâini și închise ochii ca să nu-i distingă reacția. Bâzâia și am crezut ca e ceva important.

Cole:Da, este. Mulțumesc! Prinse telefonul și îl debloca. Citi mesajele în liniște si Rebecca trase cu ochiul la expresia lui. Ceva era diferit. Avea o hotărâre intimidanta, o emoție puternica ii traversa trupul. Atât de puternica încât nu o putea ascunde cum trebuie.

Rebecca:S-a întâmplat ceva grav? Ca scos din transa, Cole închise ecranul și lăsă dispozitivul lângă el pe podea.

Cole:Nu. Asta ar trebui sa întreb eu. De când ești aici?

Rebecca:De câteva minute. Toți ceilalți și-au găsit de lucru și eu nu știam unde sa ma duc. Camera e puțin incomoda când sunt singura. M-am obișnuit cu multe prezente în jurul meu. Dar e OK, se grăbi sa adauge. Te las sa meditezi în continuare. De fapt cred ca o voi suna pe mama. Nu prea am ținut legătura cu ai mei.

Cole:Nu vrei sa meditezi? O întrerupse din ieșirea ei eleganta. Îi făcu semn să se lase înapoi în jos. Cred că ești familiarizata cu asta.