LEGO NINJAGO - Ninja aerului (Volumul 2 - In râul de secrete)

Capitolul 16

Din capitolul anterior

Ceata se ridica foarte repede. Fusese asemănătoare unui fum pentru magii. Lăsase ceva în urma, ceva care strălucea, obiecte aruncate aleatoriu pe jos.

Nya:Nu se poate. Par a fi... Armele de aur?

***

Kai:Nu, surioara. Nu sunt armele. Nu le simt puterea.

Jay:Nici eu. Afirma ninja fulgerului panicat. Zane se apropie sa le examineze.

Zane:Sunt replici ale armelor de aur și sunt doua în plus. Acelea de lângă trebuie sa fie costume noi. Cred ca sunt pentru noi.

Kai:Atunci sa vedem ce e cu ele!

Lloyd:Nu, Kai! Nu suntem siguri. Nu atinge nimic pana nu ne asiguram.

Cole:Ei bine eu sunt fantomă. Nu pot muri.

Acestea fiind spuse, Cole o lua inainte pana ce ajunse în dreptul securei. Strălucea în acel auriu și parca ceva îl împingea de la spate sa pună mana pe arma. Sub ea se afla un costum negru cu motive nedeslușite. Ridica fără efort metalul. O clipa ramase pe loc simțind cum forța din mâini se scurge în arma. Apoi ii proba tăișul, sfârșind cu o lovitura în pământ ce crea o movila sub asfaltul crăpat. Zâmbi apreciativ. Era bine construita și se lega de puterea sa a pământului.

Zane analiza înfățișarea lui Cole. Nu surprindea disconfortul sau tulburări. Puterea raspunsese normal, tăișul era bun, înfățișarea potrivita. Se încumetă sa verifice shurikenele de aur, shurikenele gheții. Se ridica și le înroti în aur. Simți energia din circuitele sale scurgandu-se în arma. Un val de gheata acoperi totul în jurul lui.

Zane:Nu simt nimic neobișnuit. Armele sunt stabile, se conectează bine la puterea elementala, nu ne dezechilibrează pe noi, momilitatea este normala.

Kai:Asta înseamnă că le putem lua. Kai apuca sabia și o flutura în aer. Își amintea cum se ținea una, începea sa redescopere ritmul de lupta. Era mai grea, dar asta se datora metalului din care era fabricata. Puterea se revarsă din el și sabia fu cuprinsa de flăcări. E grozav! Haideți!

Jay:Nu! Nu e grozav! Știți ce se întâmplă când primim costume și arme noi? Primim și o misiune, asta se întâmplă! Cine știe ce orori ne mai așteaptă!

Nya:Termina, Jay! Vreau să-mi încerc arma. Evantaie, ha? Nu era ea experta în mânuirea armelor magice, dar acestea i se păreau

deosebite. Ridica evantaiele pereche cu grija, le arunca în sus și le prinse cu dibăcie. Apa țâșni în jur. Nu e rea deloc, chiar deloc. Haide, Rebecca! Arcul acesta de lângă mine trebuie sa fie al tău.

Rebecca ezita în fata acelui arc. Nu era o ideea bună sa accepte un arc apărut de nicăieri. Jay nu voia sa para chiar mai ridicol acum ca iubita lui manuia cu multa măiestrie arma ei. Își lua propria sa arma și descoperi ca nu-și pierduse reflexele. O parte din forța sa îl părăsise și se creă o legătură cu metalul, rasarira fulgere. Devenea distractiv.

Rebecca:Maestre Lloyd, ești sigur ca trebuie sa luam aceste arme? Poate ca nu sunt ceea ce pare.

Kai:Sau poate ca îți faci prea multe griji. Uite! Te așteaptă!

Rebecca:Bine, sa încercam atunci. Rodica arcul, dar nu avea încă încredere. Intuia ce se petrece, dar nu avea de gând sa se dea înapoi. Arma se contopea cu puterea ei, curenții se invartira alarmați. Ceea ce era ciudat era faptul ca nu avea săgeată. Nu putea trage. Sau putea? Întinse coarda și ca prin minune se materializa ceva de forma unei săgeți. Ii dădu drumul, suiera și prinse viteza, dar se pierdu înainte sa atingă ținta. Lloyd se apropie îngrijorat de ea și atinse arcul.