ma uit confuz in ecranul telefonului, cititind mesajul de cel putin 30 de ori.
cum e posibil?
Raluca avea o sora geamana, nu un frate geaman.
-Ce naiba, injur in soapta, ducandu-ma mana stanga la ceafa.
continui sa citesc mesajul, din nou si din nou si din nou, parca la nesfarsit.
nu se poate ca A sa fie baiat.
A vine de la Abbie.
iar Abbie e sora geamana a Ralucai.
-Cum e posibil ca Raluca sa aiba aiba un...
-Frate geaman? ma intorc speriat spre stanga, iar inima imi sta in loc.
ma incrunt vazand o silueta, destul de inalta in fata mea, aceasta avand o gluga trasa pe fata.
se observa cu usurita ca aceea este o fata.
cateva suvite blonde se vad iesind din gluga.
aceasta se aproprie, iar mie imi este frica sa ma misc.
isi ridica mainile, prinzand de gluga, apoi tragand usor de ea pentru a-si descoperi fata.
ma uit socat la ea, iar inima imi bate de un milion de ori pe minut.
imi zambeste, insa eu nu ii raspund, continuand sa ma holbez.
trec minute bune pana am imi curaj sa vorbesc.
-Abbie? intreb, vocea mea fiind mult prea joaca, de abia auzindu-se.
-Pe aproape, imi zambeste.
vrea sa se apropie mai mult, insa observa ca sunt socat si speriat, asa ca se opreste.
-Ar fi fost bine ca ea sa fie in viata, in locul meu, spune in soapta, privind pamantul.
zambea, iar asta ma infricosa.
-Cine esti defapt? intreb dur, insa ea continua sa zambeasca slab.
-Nu te-am mintit daca la asta te gandesti, spune, neluandu-ma in seama.
-Cu ce sa ma minti? intreb, complet derutat. Despre ce vorbesti?
-As fi vrut sa iti citesc scrisoarea inainte sa o arzi, continua sa vorbeasca fara sens, iar eu ma enervez.
-Te mai intreb doar o singura data, cine dracu esti? ma rastesc.
-Stiu ca sti cine sunt, zambeste. Si stiu ca ma intrebi, doar pentru vrei sa ma auzi spunand asta.
cuvintele ei ma uimesc si ma fac sa ma incrunt in acelasi timp.
-Nu e posibil, murmur, insa ea ma aude si zambeste din nou. Esti moarta, e imposibil.
-Nu eu sunt cea moarta, sopteste. Nu am mintit. Am avut o sora geamana, spune, accentaund cuvantul "avut". Dar am si un frate, pe care evident il cunosti deja. Abbie, a fost si va ramane una dintre cele mai importante persoane din viata mea. Ea a murit in locul meu, sopteste muscandu-si buza inferioara, intorcandu-si privirea spre mormant.
-Nu, spun scurt. Nu, nu, nu, nu esti reala, nimic nu e real. E imposibil, tu esti moarta.
-Nu, Marc, se incrunta trista. Nu sunt. Cea de acolo, spune, continuand sa se uite spre mormant, nu sunt eu. Ci Abbie, Marc.
-Nu, nu esti in viata. Ea avea scrisoarea, ea e Raluca, spun, accentuand numele ei.
vocea imi tremura, iar ochii incep sa imi lacrimeze incontrolabil.
ma priveste trist, ochii ei fiind plini de lacrimi.
clipeste scurt, iar o lacrima i se rostogoleste pe obraz.
si se apropie din ce in ce mai tare.
alearga intr-un final spre mine si imi sale la gat, incolacindu-si bratele in jurul meu, strandu-ma puternic.
raman blocat, incepand sa tremur de emotie.
nu e real.
nu poate fi real.
imi incolagesc bratele in jurul solturilor ei, lasandu-mi capul sa se odihneasca pe umarul ei.
o strang cu forta, parca fiindu-mi frica sa nu imi scape.
aceasta incepe sa suspine, avand capul cufundat pe pieptul meu
lacrimile incep sa imi paraseasca ochii, incepand sa plang odata cu ea.
-Imi pare atat de rau, soptesc, in momentul ca ii simt lacrimile pe tricoul meu.
nu imi raspunde, continuand sa planga in soapta.
-Pentru Abbie, continui.
iar aceasta da usor din cap.
-Te iubesc, ii spun sincer, aceasta oprindu-si suspinele, inghitind in sec.
-Te iubesc, sopteste, stransoarea mea, marindu-se la cuvintele ei.
~ S f a r s i t ~
________________________________________________
Omg, insfarsit l-am terminat.
Nu pot sa cred, dar l-am terminat.
Sper ca nu v-am dezamagit.
Nu, nu voi mai scrie o continuare. Kill me, pls.
Asa ca, va rog, pe voi, sa va imaginati voi o continuare. Gen, impreuna au trait fericiti pana la adanci batraneti sau au mers sa se razbune pe A, care apropo, este Andrei. Cu placere :))
Daca mai aveti intrebari legate de carte sau daca nu ati inteles ceva, lasati-mi un comentariu si eu va voi raspunde cu placere.
Astept pareri despre epilog si despre carte in general.
Va iubesc mult de tot si va multumesc si mai mult pentru sprijinul acordat si pentru timpul irosit pentru a-mi citi cartea.
YOU ARE READING
Apelul cu nr. privat
Short Story"Te urasc." "Sentimentul e reciproc." "Atunci cred ca ma bucur, pampalaule." "Ciudato." "O sa iti distrug viata." "Ai facut-o deja." "Imi pare rau." "Serios?" "..." !!Cartea necesită scurtă editare și verificare. Îmi cer scuze anticipat pentru greșe...
