Apelul cu nr. privat

Capitolul XV. Cimitirul

Mergeam agale spre o direcție fixă. Cimitirul de pe Strada Laycood. Sincer sunt speriat de moarte de această Raluca. Este o fire uneori prea prudentă, alte ori prea impulsivă. Este atât de complicată, de diferită, de misterioasă... Nu știu dacă mă atrage în sensul de iubită, dar sigur mă atrage. Pare o fire rece, dar povestea ei este și mai și. Probabil asta o determină să fie rece. O criminală.

Mă aflam în fața porților sinistrului cimitir, luminat vag de un felinar. M-am uitat instinctiv pe ecranul telefonul pentru a vedea ora atașată, 21:27. Deși este luna mai, s-a înnoptat de mult, întunericul pătruzând peste tot.

Mă suceam de la un capat la celălalt ar porților, așteptând cu sufletul la gură fata ce mi-a distrus viața.

M-am uitat din nou pe ecranul telefonului, 21:30. Iar fix în acel moment am primit un mesaj.

"Închide ochii.-R."

M-am strâmbat la citirea mesajului apoi am întrebat-o confuz.

"Ce?! De ce?"

"Doar fă-o. R."

Am primit răspunsul în nici câteva secunde,așa că,temător,am închis ochii.

Imediat am simțiț o mână pe umărul meu ceea ce mă făcu să tresar, deschizându-mi ochii. În fața mea se afla o puștoaică de 15, maxim 16 ani, roșcată cu niște ochii albaștrii superbi. Avea în jur de 1,70 m și eram îmbrăcată sumar, cu niște teneși turcoaz, un maieu larg în degrade albatru și purta o pereche de jeans lungi, albi.

-Salutare Marc, îmi spuse cu o voce cristalină, zâmbind larg.

-Lasă vrăjeala, i-am replicat încercând să par dur, dar încă eram copleșit de frumusețea ei. Era cu adevărat prea frumoasă pentru o criminală. Dar ce știu eu cum arată o dementă?

-Ai toate motivele să mă urăști, mi-a spus pe un ton calm, nepierzându-și zâmbetul.

-Chiar ești tu, Raluca? am întrebat-o ridicându-mi o sprânceană.

-Da, îmi răspunse ezitând.

-Nu pari prea sigură.

-Uite, îmi spuse zâmbitoare întinzându-mi o hârtie împăturită în două.

-Ce e asta? întreb confuz, ridicându-mi privirea spre ochii ei.

-Doar ia-o, spune umpic iritată,  pierzându-și pentru un moment zâmbetul, dar apăru din nou când eu am luat foaia din mâna ei.

Mă holbam ciudat la hârtia înmânată, deschizând-o timid, observând un scris îngrijit așternut pe ea.

-Ce nai... am vrut să înjur,dar când mi-am ridicat privirea din foaie,fata dispăruse. Căutând-o cu privirea,am realizat că ea chiar nu mai era. Cel puțin pe o rază de 30 metri sigur nu mai era.

"Dragă Marcus,

Sau să îți spun Marc? Sincer nici eu nu m-am decis. De ce îți spun așa? Oh păi este foarte simplu. Numele tău real este Marcus Desloon. Ironic, nu? Nu este foarte diferit de Marc Moor. Ba sigur că este, pe cine păcălesc?

Continui? Oh, ar fi păcat să nu, corect?

Cum am spus,părinții tăi sunt morți,de ști exact de cine. Și se pare că ai o soră. Sau aveai... Numele ei este Deea Desloon. Are 17 ani, locuiește singură,a fost la orfelinat încă de la 5 ani,apoi a fost adoptată la 14 ani, dar imediat ce au aflat că este depresivă și se taie la vene,au abandonat-o. Încă student la...

Mmm,prea multe delaii pentru o singură seară. Și eu zic să nu te obosești să cauți mai mult. Nu vei găsi mai mult de atât. M-am ocupat de asta chiar eu.

Vrei să afli mai multe despre ea sau despre singura bunică care se află în viață sau de cei 2 gemeni care sunt verișorii tăi sau de cele 2 surori ale tatălui tău în viață... va trebuii evident să faci ceva pentru mine.

Dacă te interesează,poți începe prin a-mi aduce câteva documente din biblioteca școlii despre Sierra Della Donovan. Există doar un dosar,deci va fi destul de dificil să îl "împrumuți". Ai timp la dispoziție doar 3 zile.

Oh, am uitat să spun cea mai interesantă parte. S-ar putea ca peste 3 zile sora ta ar putea suferi un accident micuț cu lama. Upsiii...

Ai grijă ce alegeri faci.

Admiratoarea ta iubită,

Raluca

P.s. Frumoasă roșcată, nu? Îți taie respirația când te uiți în ochii ei albaștrii,atât de inocenți. Oh, vai, l
păcat de ea atunci. Chiar a fost mai înțelegătoare decât cealaltă. Doar nu credeai că am să îți dezvălui identitatea așa repede, nu Marcus? "

"Este bolnavă, de-a binele." mi-am șoptit mintal mototolind nervos hârtia.

Chiar e posibil să am o soră? Sau este vorba doar despre jocul ei bolnav? Merită să risc? Și cum mama naibii ar trebuii să fur dosarele acelea? Mai important, de ce le vrea? La ce criminală expertă e,nu se poate strecura după ele?

Fata asta îmi dă fiori și oricât aș vrea să stau departe de toate astea,am primit o amenințare cu moartea... nu pot să risc... dar merită să verific dacă este real sau nu tot ce mi-a spus despre "așa zisa mea soră", corect?