Apelul cu nr. privat

Capitolul XXXIV. Dragă Raluca

"Draga, a mea, Raluca,

Ce este sau ce a fost dragostea pentru noi? Am fost predestinati sa fim loviti, unul de altul, parca doar din dusmanie si sete de razbunare, iar apoi loviti de soarta. O soarta atat de rece si de dura, care atunci cand te-a atins, te-ai transformat in scrum, iar atunci cand eu ti-am vazut cenuza, am impietrit, ea profitand si lovindu-ma din plin.

A mea, Raluca... Ce frumos suna, prea frumos. Blonda ce mi-a dat lumea peste cap si m-a facut sa sufar pentru ea, mai mult decat orice pe lume. Ai fost dezastrul meu, ai fost totul si vei ramane totul.

Te iubesc.

Doua cuvinte atat de banale si fara vreun farmec aparte cand le spui, dar parca cu o semnificatie mult prea adevarata si mult prea reala.

Nici eu nu ma pricep la cuvinte. Niciuna din curvele cu care am stat, nu au fost ca tine, este adevarat. Tu ai fost si vei fi mereu, mult mai mult decat ele. Ai fost totul. Aveai totul, toate imperfectiunile tale era absolut perfecte. Ma innebuneai si inca simt cum o faci. Innebuneac cand stau langa cripta ta. Te simt, iti simt presenta, iti aud vocea, iti simt atingerile. Innebunesc fara tine.

Ai dreptate. Trebuie sa lupt. Si o voi face, pentru tine. Iti promit ca voi lupta pana voi ramane fara rasuflare pentru a afla ce s-a intamplat cu adevarat si pentru a te razbuna ca mi te-a luat de langa mine.

Te iubesc. Te iubesc enorm si nu voi putea vreodata sa te uit.

Cum m-am putut indragosti de o fata pe care de abia ii stiam vocea, habar nu aveam de nimic legat se ea, e magic. Totul pare magic.

Cred ca asa ne-a fost scris. Tu sa fi stralucitorul soare care imprastie razele lui blande pe iadul numit pamant, iar eu sclavul captiv acolo. Tu sa fi o stea, ce imi lumineaza noaptea, iar eu sa fiu o alta umbra intr-un colt uitat de lume. Tu sa fi un nor care pluteste liber, iar eu sa fiu prizonierul ce te urmareste de la distanta.

Te-am ranit. M-ai ranit. Iar mai mult de scuze si lacrimi nu iti pot oferii. As vrea sa fi aici. Sa ma iei in brate si sa imi spui ca va fi bine. As vrea sa fiu acolo. Sa te strang in brate si sa nu iti mai dau drumul, sa te sarut, sa iti simt fiecare particica din tine...

Am negat si am realizat prea tarziu ce insemni pentru mine. A fost prea tarziu. Iar tu esti moarta din vina mea si a prostiei mele. Imi pare atat de rau. Sper sa te odihnesti in pace si intr-o zi sa ma ierti pentru ce ti-am facut. Pentru ca intr-o zi, ne vom revedea. Iti promit.

Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc.

Cu dragoste,

A tau, Marc."

am impachetat hartia si mi-am varat mana libera in buzunar.

am scos brigheta si am apasat, flacara fiind indreptata spre unul din colturile hartiei.

in scurt timp aceasta s-a aprins.

am pus brigheta inapoi in buzunar si am inceput sa privesc scrisoarea in fracari.

am zambit trist, aruncand-o pe mormantul ei.

telefonul mi-a vibrat.

confuz, l-am luat si am inceput sa citesc noul mesaj.

"Ultimele dorinte, pustiule? A."

"Ce vrea sa insemne asta?"

"Scrisoarea. ai de gand sa te sinucizi de ai ars-o?"

m-am uitat in jur, insa nu era nimeni.

"Ma poti vedea?"

"Nu-s asa chior, nu crezi?"

"De ce vorbesti la masculin?! Amandoi stim cine esti de fapt."

"Oh, s-a prins Sherlock. Si ce vrei sa spui cu masculinul?"

"Esti fata, nu ai de ce sa il folosesti."

"Cum vine asta? =))) cine te-a drogat, mama?"

"Las-o moarta, Abbie."

"Abbie? Cine este Abbie? =))) pe bune, Raluca te-a drogat rau, baiete."

"Abbie, inceteaza. S-a terminat. Ai obtinut ce ai vrut, ea e moarta. Acum poti sa iti vezi de viata si sa ma lasi in pace."

"CINE. DRACU. ESTE. ABBIE?!"

am oftat, incepand sa imi pierd calmul.

"Tu esti Abbie. Tu esti sora geamana a Ralucai."

am oftat din nou, vazand ca mesajul nu mai apare.

au trecut 2 minute si nu primisem nici un raspuns inapoi.

au trecut alte 3 minute, eu vrand sa ma ridic de pe bancuta din cimitir, insa telefonul vibreaza insfarsit.

"Raluca a avut un frate geaman... Iar acela sunt eu."