Capitolul VII. Al șaptelea apel

21.4K 1.2K 54
                                    

Ora 20:57. Tocmai am terminat de urcat scările și mă îndreptam spre camera mea, după o repriză de ceartă între ai mei la care nu înțelegeam nimic. Și nici ei nu se oboseau să îmi spună, așă că mai bine m-am retras în liniște.

Imediat ce am intrat în cameră, bâzâitul telefonului m-a făcut să tresar și să mă agit mai rău ca un amorezat. Voiam cu disperare să văd dacă am ghicit numele.

-Ăm...alo?

Necunoscut: Hei.

-Rebecca?

Necunoscut: Nu.

-Ramona.

Necunoscut: Nicidecum.

-Roxana.

Necunoscut: Ew, sună groaznic.

-Raluca?

Necunoscut: Bingo!

-Ai făcut bingo? Super, ar trebui să te împrietenești cu bunica. Se pricepe.

R: Amuzant. Pe bune cine te-a făcut așa amuzant?

-Raluca, ha? Un nume frumos.

R: M...mersi...

-De ce ești bâlbâită?

R: Nu sunt!

-Cum zici tu...

R: Mhm...

-Deci... când ai de gând să îmi spui de ce mă suni?

R: Poate te las pe tine să ghicești.

-Oh nu! Nu, nu, nu! Gata cu ghicitul! Vreau un răspuns și îl vreau acum.

R: Și dacă nu răspund, ce vei face?

-Păi eu...

R: Așa credeam și eu! Nu ai ce face! Nu tu deții controlul! Ci eu!

-Încetează! Devii ipocrită!

R: Nu îmi spui tu mie când să încetez!

-Uite că o să o fac!

R: Nu mă face să...

-Mai taci odatâ cu amenintările! Mereu amenințări! Nu ești decât o persoană cu inima de gheață care omoară cu sânge rece oameni nevinovați!

R: Răzbunare!

-Ce?!

R: Nu sunt nevinovați!

-Diana era!

R: Nu o iubeai, de ce îți pasă?

-O iubeam!

R: Minți!

-Ba n...

R: Taci! Zi mersi că am ucis-o pe ea și nu pe Silvia!

-C...ce?!

R: Știu că pe ea o iubești cu adevărat și dacă mai vrei să trăiască vei face ce spun eu!

-Stai! Nu în...

~Apel încheiat~

-...chide...

De unde știe că sunt îndrăgostit de Silvia? Începe să mă sperie din ce în ce mai tare.

Apelul cu nr. privat Where stories live. Discover now