-30-L-ai omorât?

3.4K 228 73
                                    


Helen pov.

-Amber, vino repede și ajută-mă, a înnebuni de tot!
A început sa facă curățenie în apartament și arată ca un zombi care mănâncă acadele pe bandă rulantă.

-Ianis, te pot auzi!

-Evy, am tot dreptul sa cer ajutor, ma mai trezesc ca ma speli si pe mine cu clor. Dacă asa treci tu peste o despărțire atunci ma bucur ca nu-mi plac femeile.

Auzi la el.

-Adică? Mă faci cumva nebună?!

Las periuța de dinți cu care spălam gresia din baie și ma îndrept spre el.

-Dacă tot ai adus tu vorba, așa și așa.

Spune și se îngrămădeste între frigider și perete cu mâinile în dreptul fetei.

-Ai...ai noroc ca am treabă, altfel ți-aș fi spălat dinții cu peria de wc și ți-aș clăti gura cu clor.

Deschid ușa frigiderului cu gândul sa-mi iau sucul dar din greșeală, repet, din greșeală îl lovesc în nas cu ea.

-Au! Ce mama dracului? Dacă chiar vrei să-ți verși nervi pe cineva du-te la măscăriciul ala de tatuat!

Urla ținându-se de nas.

-Ia... Ianis, îți curge ceva roșu din nas!

-Hm? Pare nedumerit dar apoi își trage mana de la nas și când vede sângele își da ochii peste cap și lesină.

Încep să-l târăsc pana la canapea apoi ma duc un baie de unde iau doua OB-uri pe care i le îndes în nas, o să-mi mulțumească el mai târziu.

Cât timp el sta leșinat eu ma reapuc de gresia din baie.

Sincera sa fiu este chiar relaxant si îmi distrage atenția și de la Allan.
Futui.
Freacă gresia Helen, nu te gândi la idioți, nu, nu, nu!

Sar speriata când usa de la intrare este izbita cu putere de perete si Amber plina de nervi caută ceva cu privirea.

O sa verific mai târziu peretele, asta dacă mai este perete acolo.

Când mă vede vine spre mine și singurul lucru pe care îl pot face în momentul asta este sa tin periuța pe post de sabie.

-Nu te apropia! Am o periuță și nu mi-e frica să o folosesc!

-Si eu am un car de nervi si sunt pe cale sa-i vars pe tine!

-Bine, ai câștigat, arunc peria la gunoi și merg în living cu ea pe urmele mele.

-Dumnezeule! Helen! Ce ai făcut? L-ai omorât?

-Nu, adică nu știu. Trăiește...sper.

Îmi fac loc pe canapea dând picioarele lui Ianis jos și Amber se așează în fața mea cu mâinile în solduri gata de o morală plina de urări de bine în care îmi urează un somn de veci liniștit și un coșciug confortabil.

-Helen, ești idioată daca ai impresia ca o să o poți tine asa la nesfârșit! De două săptămâni îl eviți, nu-i răspunzi la telefon și faci pe nebuna obsedata de curățenie. Tu, arată cu degetul spre mine, dacă mâine nu ai de gând sa discuți cu el va arunc pe amândoi de pe cea mai înaltă stâncă cu câte un bolovan legat de gat.

Bine, nu mai este amuzant asa cand sunt și eu aruncată de pe stâncă.

-Nu...

-Stai zitto e ascolta, sto parlando e stai zitto. Domani gli parlerai, donna testarda!
(Taci din gură și asculta, eu vorbesc și tu taci. Maine vei discuta cu el, femeie încăpățânata!)

HelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum