-17-Întreabă-mă ca sa te întreb.

4.8K 248 55
                                    

Helen pov.

-Allan! Mi-e sete!

-Știi ca ai mâna bandajata, nu picioru.

-Amber, fată dragă, dacă el s-a oferit să facă pe chelnerul cu mine o sa profit la maxim în plus asa își mai spală din păcate.

-A. M-am prins dar nu crezi ca ești prea...

-Prea rea? Ba este dar nu spun nimic. O sa fie si rândul ei sa facă pe chelnerul.

-De ce ești așa sigur de asta? Ți-ai programat o ședință la împușcat?

-Pf, nu dar de mine nu mai scapi chiar dacă va fi nevoie să te duc la altar cu forța.

-La altar? Gândești mult prea departe.

-Prea departe? Nicidecum. Acum ma scuzi dar trebuie să merg la firmă si tu trebuie să dormi, spune și se uită insistent la Amber.

-Subtil mod de a-mi spune să plec.

Cei doi pleacă si rămân singură în dita-mai casa, ca de obicei.

Deja stiu unde se afla toate lucrurile în casa asta mai ceva ca la mine în apartament.

Bun, si acum ce naiba fac?

Chiar nu mai am de gând să mă plictisesc încă o zi întreagă. Am stat deja o săptămână singura pana la prânz și nu mai accept nici măcar o singură zi.
Ma ridic in pat și aleg din geanta cu haine, adusa de Amber, un tricou negru și blugi de aceeași culoare.

La par nu are rost să încerc, cu mâna asta nu poți sa faci nimic, asa durere îmi da ca o simt până în creier.

Profit de moment si încep să cant de nebuna prin casă.

Fight so dirty, but your love's so sweet
Talk so pretty, but your heart got teeth
Late night devil, put your hands on me
And never, never, never ever let go
Fight so dirty, but your love's so sweet
Talk so pretty, but your heart got teeth
Late night devil, put your hands on me
And never, never, never ever let go

Some days, you're the best thing in my life
Sometimes when I look at you, I see my wife
Then you turn into somebody I don't know
And you push me away, push me away, yeah

Sună un telefon și ăsta nu este al meu.
Ies din baie să ma duc în direcția din care se aude si ce să vezi, si-a uitat telefonul acasă.

Uu, poze. Toate în mașini și în lift. Vai de capul lui. Si eu care credeam ca vad si eu ceva patratele, mușchi alea, alea.

Începe să sune iar și îl scap din mâini.

-Da?

-Nu mai umbla pe telefon si adu-l la firmă.

-Ce? Dar nu umblam pe el.
Încep să ma uit după posibile camere dr filmat si nu am văzut niciuna.

-Te aștept!
Spune si închide.

Auzi la el. Da ce sunt eu? Fancurier?

Îmi iau geaca și ma pregătesc să ies din camera când de data asta îmi sună mie telefonul.

-Vino la ușa!

-Mami, nu sunt acasă.

-Știu și eu unde ești, amețito. Ți-am adus lucrurile.

-Lucruri? Ce lucruri?

-Lucruri de pus în rama, mișcă-te la ușă.

Închid telefonul si cobor scările câte doua chiar trei.

HelWhere stories live. Discover now