Helen pov.
Plouă în casă?
Îmi șterg fruntea cu dosul palmei si deschid ochii constatând ca nu plouă, bălește Ianis.
Nu știu dacă să îmi fie scârbă său să fiu nervoasă.
Îl prind de nas și începe să se zbată ca peștele pe uscat. Mă împinge de pe picioarele lui si cad de pe canapea ajungând sub măsuță.
-Ești mort! Țip la el si ma ridic fără să mă uit în jur. Cred ca am făcut rost de un cucui.
Ianis care înainte era in picioare acum este jos murind de râs în loc să își ajute verișoara care în urmă cu câteva ore împărțea pumni prin club ca să-l aducă acasă.
-Nu mai râde ca foca pe uscat și ajută-mă!
Încă râzând cu o mână se ține de burtă și cu una mă ajută să mă ridic de sub măsuță.
-De când stai aici? Întreb în timp ce îmi fac drum spre fosta mea cameră, sper să mai găsesc ceva haine prin dulap.
-Aproape o lună. Spune intrând în baie.
O lună? Și eu de ce nu știam? Bine, nici nu l-am întrebat, vina mea. Spre fericirea mea găsesc o pereche de blugi, singura piesa vestimentară din dulap. Se pare ca Ianis va rămâne fără un hanorac , nu-i va simți lipsa.
Cât timp Ianis face dus am de gând să fac cafea pentru amândoi.
Ma duc in bucătărie convinsă că , cafeaua se află la locul ei, însă se pare că a schimbat locul la toate.
Ma las păgubașă, Starbucks mă va primi cu ușile deschise, nu-i problemă.
-Ai mutat locul tuturor lucrurilor. Spun când iese de la duș doar cu un prosop în jurul taliei și unul în cap.
-Nu-mi aminti, era dezastru, abia găseai ceva în nebunia aia.
-Alo, era un dezastru organizat. Mă apar.
-Da, exact ca dulapul tău cu haine.
Nu pot să cred că tocmai s-a luat de dulap meu cu haine. Trece pe lângă mine si îi lipesc o palma cu toată pasiunea și iubirea de care dispun în momentul de față.
Se întoarce spre mine și încearcă să mă lovească cu prosopul cu care își ștergea părul, slavă cerului că nu cu cel de la talie.
Intru în baie râzând fix înainte ca prosopul sau arma mortală încă din copilărie să mă lovească. Din fericire pentru mine prosopul lovește ușa închisă.
-Mai încearcă! Țip de după ușa încă râzând.
-Fii sigura că data viitoare nu scapi, poate am noroc și îți mai scot un dinte.
Nemernicul, încă își aduce aminte asta. Bine, nu-i ca si cum ai putea uita ca ai lăsat știrbă o puștoaică de opt ani cu un prosp rulat. Nici cei din vestul sălbatic nu aveau așa lovituri.
Fac repede un dus având grijă să folosesc o cantitate considerabilă din gelul lui de duș preferat.
-Ianis? Unde naiba ai dispărut iar? Ies din baie și tresar când in dreapta sare idiotul cu prosopul.
-Animalule! Mă omori cu zile. Îmi frec fesa dreaptă înjurând de toti sfinții posibili si imposibili.
-Tu ai cert-o, se apară el intrând în bucătărie unde acum miroase a cafea si a sendvis-urile lui speciale. Ce pune în ele nu știu dar sincer nici nu vreau sa aflu, asta le face speciale.
-Ce ai de gând să faci?
-În legătură cu ce? Vorbesc cu gura plina și primesc o străbătutră din partea lui.
CITEȘTI
Hel
Humor"-Cine a spus ca mor fata bătrână? Face ochii mari și se uită surprins la mine. -Dar puteam sa jur ca încă mai ești virgina. Cu eticheta pe gogoașă,sigilată. Gesticulează din mâini si dacă l-ar vedea cineva ar paria ca este un italian pur sânge."
