-1- Vrei o acadea?

14.4K 324 116
                                    

Helen

De bună voie și nesilită de nimeni îl iei în căsătorie pe Lukas Jonwood?
-— Da, îl iau! Spun foarte hotărâtă și în zbor spre al șaptelea cer.
Lukas Jonwood, de bună voie și nesilit de nimeni o iei în căsătorie pe Helen Evans?
Da, o iau! Spre deosebire de hotărârea mea el este și mai entuziasmat decât mine.
Vă declar soț și soție, puteți săruta mireasa.

Nu trebuie să o spui de două ori. Îmi închid ochii și îmi afișez boticul de rață botoxată și aștept cu stolul de fluturi în stomac.

O doamne, o să ne sarutăm!
Încă puțin, încă puțin....

— Helen, trezirea, vei întârzia la secție!
Și uite așa s-a dus si posibila mea căsătorie cu agentul Lukas Jonwood.

— Amber, de ce de fiecare dată apari fix în punctul culminant al visului?
Jur că într-o zi am sa folosesc cătușele astea doar ca să te tin în pat.

Bine,nu în modul ăla pervers,dar ca să fiu sigura că visez si finalul visului sunt în stare să o atârn și de balcon.

-Oh, nu-mi spune iar îl visai pe marele si forțosul Lukas Jonwood? Întreabă cu o voce care îți transmite tot amuzamentul ei față de situația actuală.
Helen, eu mă tot întreb ce naiba vezi la el, e mai pensat ca noi două la un loc.

-Ba nu-i adevărat, bine poate puțin, dar e asa de... 
Nici nu mă lasă să-mi termin ideea.

-Târziu! În douăzeci de minute trebuie să fi la secție asta dacă nu vrei să primești pedeapsa și să te scoată la dat amenzi pentru parcări.

Fir-ar, mă ridic ca un fulger din pat și nici nu știu când mă spăl sau când iau uniforma pe mine cert este ca în zece minute am fost gata.

-Pa, am plecat! Tip din pragul ușii.

-Era si cazul!

Ea si glumele ei de dimineata.

Apas agitată pe butonul de la lift dar degeaba, ajung mai repede daca o iau pe scari. Zis si facut.

La fix, nici un minut în plus, am scăpat...

-Evans!

Sau poate nu am scăpat.

-Ofițer Miller!

-Știi ce vă așteaptă, nu?

-Vă așteaptă? Care noi? Am venit singură.

In dreapta mea apare chiar Lukas ciufulit si buimac de somn. E, măcar aici ne potrivim. Matinali din cale afara.

-Doamne, nu ne da parcările! Spun eu în șoaptă cu pumnii strânși.

-Având în vedere că amândoi a-ți întârziat vă veți ocupa de parcări.

-Da! Spunem amândoi si după plecam.

Super, acum voi sta în soare si mă voi praji încet, încet. Să nu mai spun că mai este si Lukas cu mine, trebuie să fiu puternică, trebuie,altfel voi ajunge în fața judecătorului acuzată de tentativa de viol. Numai tentativa, la ce pachete de mușchi are nu m-aș mira dacă mi-ar da o bucată după cap si mă adoarme mai ceva ca Moș Ene.

HelWhere stories live. Discover now