Hel

-3-Este mare ?

Helen pov.

Luni

-Mike, John, Lukas si Lili mergeți în centru. Asigurați-vă că nu mai au loc furturi de poșete. In ultima lună a crescut foarte mult numărul lor.

-Marco, Zayn, Dylan si Helen, voi mergeți la periferie. Acolo își face veacul o bandă de traficanți de droguri. Stați liniștiți nu este mare, doar vreo cinci persoane. Vreau să lucrați în echipă si să dați tot ce puteți. Mulți adolescenți le-au căzut în plasa si acum centrele de dezintoxicare sunt pline.

Hai ce mai stați, valea pușlamalelor!

După ce ofițerul Miller ne-a dat indicațiile ne-am urcat toți in mașină și am pornit spre cel mai rău famat cartier.

-Dylan, Zayn voi așteptați semnal de la mine si după ce îi vedem iesim pe ei. Spune de la volan Marco.

-Păi și eu? Ce trebuie sa fac? Întreb si toți mă privesc surprinși.

-Tu stai în mașină, e prea periculos. Îmi spune Marco si deja clocotesc de nervi.

De ce mereu trebuie sa fie asa?

-Dar nu mi se pare corect. Șeful a spus să lucram în echipă. Nu musculoșii în acțiune si fata in mașină. Ce, dacă sunt fată nu înseamnă ca nu știu sa îmi fac datoria de polițist?! Da probabil nu am eu mușchi si toate cele dar nu înseamnă ca nu ma descurc. Înțeleg, sunt recrut si nu îmi dați prea multă experiență dar zău acum, cum ați vrea să învăț daca mă țineți în mașină?

-Helen! Ridica tonul Zayn.

-Niciun Helen, vin si eu. Spun mai hotărâtă ca niciodată.

-Ok, atunci facem asa, rămâne cum am zis iar Helen va interveni doar în cazul în care nu ne descurcăm.

Oprește mașina si așteptăm sa își facă apariția gasca.

În jur sunt multe blocuri care par ca acum se vor dărâma pe tine, gunoaie peste tot, locul în care sigur nu vrei să fi singura pe stradă.
După mai puțin de jumătate de ora apare gasca pusă pe treaba. Se pare ca șeful nu a menționat că vor avea și musafiri. Acum sunt aproape zece si noi trei jumătate.

Dylan și Zayn coboară din mașină urmăriți de Marco în timp ce eu rămân în mașină.

Oare se vor descurca? Să chem întăriri? Mai bine.

După ce am chemat intăririle observ ca unul dintre traficanți vrea sa fugă. Sa creadă el ca va scăpa. Țâșnesc din mașină si în secunda următoare este pe jos cu mine pe spatele lui.
Asta da aterizare, Tarzan ar fi mândru de mine.

Se răsucește si acum eu sunt cea de  jos, ăsta nu știe de bunele maniere? Știu că își dorește sa aibă o fată sub el dar nu pe mine.
Reușesc să îi dau una după cap cât să-l amețesc si îi pun cătușele.

Bun, care este următorul?

Din stânga zboară o piatră cu țintă-capul meu.

Au! Asta a durut.

Oameni buni, suntem în secolul 21 nu în epoca de piatra. Cine mai folosește pietrele? A stai, ei.

Plină de nervi scot acadeaua din buzunar si o arunc fix spre el, direct la țintă. Își pune mâna la ochiul drept si îngenunchează de durere. Profit de ocazie și îi pun cătușele. Asta da seară spun si îmi trec mâna peste frunte.

Sange! Ce doamne? Ala mi-a spart capul? Mama lui de idiot, are noroc ca mai sunt si alții pe aici.

Mă uit in jur si ma bucur cand vad ca toți sunt în cătușe.