Comentarii(Eseuri) Bacalaureat

Roman realist, obiectiv, tradițional - Ion ~ de Liviu Rebreanu

TEMA SI VIZIUNE

Liviu Rebreanu face parte din seria scriitorilor reprezentativi ai perioadei interbelice, alaturi de Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, etc.

Romanul Ion a fost publicat in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, fiind considerat primul roman realist, social, obiectiv din literatura romana.

Caracterul realist al romanului este reprezentat de sursele de inspiratie, dezvaluite de autorului insusi. In geneza romanului, un rol important l-a jucat o scena vazuta pe coastele dimprejurul satului Prislop. Gestul bizar al unui taran imbracat in straie de sarbatoare care a sarutat pamantul, a trezit in prozator o puternica emotie. In aceeasi perioada, Rebreanu purtase o discutie cu un tanar din vecini, muncitor, dar sarac, numit chiar Ion Pop al Glanetasului, care ajunsese la concluzia ca diversele necazuri determina lipsa de pamant. Prin urmare, Rebreanu inglobeaza aceste scene, carora li s-au adaugat amintiri, intamplari reale, totul transfigurat insa artistic.

Tema romanului este una sociala intrucat prezinta viata satului, imaginea taranului dornic de pamant, lupta pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale. Tema centrala, poseseiunea pamantului este dublata de tema iubirii.

Titlul este constituit din numele personajului central al romanului, Ion, care devine si personaj eponim. Ion, fiul Glanetasului, este simbolul taranului dornic de pamant. Il leaga insa de imaginea taranului traditional numai harnicia, pentru ca dorinta de a stapani pamantul a devenit o patima, o stare bolnavicioasa.

In ciuda faptului "ca aproape toata desfasurarea primului capitol este, de fapt, evocarea primelor amintiri din copilaria" autorului, comportamentele umane sunt descrise in mod obiectiv de catre un narator heterodiegetic, omniscient, omniprezent. Astfel, ca in orice opera realista, relatarea se face la persoana a III-a, in mod impartial.

Romanul Ion contine 13 capitole, avand o constructie circulara, incepand si incheindu-se cu aceeasi imagine, a drumului care intra si, respectiv, iese din satul Pripas. Cele doua parti, "Glasului pamantului" si "Glasul iubirii", sugereaza prin titlurile lor, cele doua linii de forta intre care va pendula protagonistul.

Opera debuteaza cu o scena semnificativa, cea a horei duminicale la care participa comunitatea respectiva si care reprezinta un prilej de prezentare a stratificarii social-economice a satului ardelean. Cu exceptia fetelor si flacailor care jucau in hora, se remarca formarea a doua grupuri distincte: "bocotanii"(bogatasii) si "sarantocii" – din care facea parte si Ion al Glanetasului.

Romanul contine mai multe conflicte: unul interior dintre cele doua "voci" din sufletul lui Ion, care nu pot fi satisfacute decat pe rand, si unul exterior dintre interesele lui Ion (zestrea Anei) si cele ale lui Vasile Baciu, care nu-l dorea pe el ca ginere, ci pe George. Conflictele secundare sunt: cel dintre Ion si George (de la inceputul si sfarsitul romanului); conflictul dintre Ion si vecinul de ogor care observa ca acesta a intrat cu plugul in ogorul sau; conflictul dintre preotul Belciuc si invatatorul Herdelea (din cauza lui Ion); conflictul national legat de situatia romanilor ardeleni din Imperiul Austro-Ungar; si un conflict tragic dintre om si pamantul ca stihie.

Doua scene reprezentative pentru ilustrarea temei si viziunii despre lume din acest roman sunt incluse in capitolul VIII("Copilul"), respectiv capitoulul IX("Sarutarea").

O scena- cheie a romanului este inclusa in capitolul VIII, in care Ana este pe cale sa nasca. Femeia ramane singura acasa pentru a face de mancare rudelor care secerau holda de grau. Desi are dureri, porneste la drum incarcata de merinde in plina zi de vara. Ajunsa pe camp, se prabuseste langa un copac, dar nu are intelegere din partea lui Ion: "-Afurisita muiere! bombani Ion... Stie ca-i soseste ceasul si vine sa fete pe camp!". Mai mult, Ion isi continua munca de indata ce afla ca i se naste baiatul. Astfel, observam ca Ana reprezinta pentru Ion doar un mijloc de imbogatire.