Comentarii(Eseuri) Bacalaureat

Comedie - O scrisoare pierdută ~ de I.L. Caragiale

TEMA SI VIZIUNE

Scriitor reprezentativ pentru "epoca marilor clasici", Ion Luca Caragiale este un observator ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de persoanje. Reprezentata pe scena in 1884, comedia O scrisoare pierduta este a treia din cele patru scrise de autor, fiind o capodopera a genului dramatic. Piesa este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu personajele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului in piesa. Piesa este structurata in patru acte alcatuite din scene, fiind costruita sub forma schimbului de replici intre personaje. Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele isi dezvaluie intentiile, sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii dramatice, se definesc relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta.

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre esenta si aparenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic "o scrisoare pierduta", pretext dramatic al comediei. Articolul nehotarat "o" indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei.

Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politica a doua forte opuse: reprezentatii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe – sotia acestuia) si gruparea independeta construita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si propietar la ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul are la baza contrastul comic dintre esenta si aparenta, dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para pesonajele. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.

Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in circumstantele tensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antreneaza energiile si capacitatile celor angajati, intr-un fel sau altul, in farsa electorala. In evidentierea temei centrale a comediei, un rol esential il are Zaharia Trahanache, seful partidului la putere, "capul judetului".

Acest statut public al "venerabilului" politician este intr-o comica discrepanta cu statutul sau familial: casatorit a doua oara, este inselat de tanara lui sotie, Zoe, cu cel mai bun amic al sau, prefectul Stefan Tipatescu. Reprezinta deci tipul sotului incornorat. In aceasta situatie, atitudinea sa este ambigua. Pare ca nu crede in autenticitatea scrisorii si ca ignora cu naivitate adevarul in legatura cu relatia celor doi. Avem insa destule motive sa banuim ca Trahanache este interesat sa ascunda adevarul din ratiuni politice, pentru a nu se compromite public, asa cum reiese din scena din actul I in care ii povesteste prefectului intalnirea cu Nae Catavencu, cand acesta i-a aratat scrisoarea. Replicile personajului si indicatile scenice sugereaza discret ca avem de-a face cu un batran viclean care joaca rolul naivului, dar care stie sa-l puna pe jar pe prefect. In realitate, in sistemul lui de valorui, familia este un moft, ceea ce conteaza fiind interesele politice.

Alte scene care evidentiaza imaginea unei societati profund corupte este cea in care politaiul Pristanda face abuz de putere si il spioneaza pe Nae Catavencu sau cea de la inceputul actului II, cand Trahanache pune la cale fraudarea alegerilor prin presiuni si prin santajarea unor alegatori, ori la sfarsit, cand ne este prezentat motivul pentru care Dandanache a fost sprijinit de cei de la Centru, si anume pentru ca a santajat o persoana ifluenta cu o scrisoare de amor.

Pierderea scrisorii constituie si intriga piesei. Caragiale foloseste mijloacele comicului precum: comicul de intentie (intentia autorului de a satiriza moravurile burgheziei), comicul de situatie (constand in prezentarea unor situatii ridicole in care se afla personajele: intrarile si iesirile Cetateanului turmentat, confuzia lui Dandanache, panda lui Pristanda), comicul de personaje/de caracter, comicul de limbaj, comicul de nume.