Poezia neomodernistă - Leoaică tânără, iubirea... ~ de Nichita Stănescu

580 3 1
                                    

Poezia Leoaică tânără, iubirea face parte din volumul "O viziune a sentimentelor" din 1964, in care Nichita Stănescu vizualizeaza iubirea ca sentiment, ca stare extatica a eului liric, reflectand lirismul subiectiv. Este considerata o capodopera a eului liric, reflectand lirismul subiectiv. Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, o poezie ce se incadreaza in neomodernism, individualizandu-se prin transparenta imaginilor, originalitatea metaforelor, ambiguitatea limbajului, folosirea ingambamentului, libertate prozodica. 

Viziunea propusa de poet este a unei lumi reconstruite sub impulsul iubirii, ca sentiment peren ce provoaca metamorfoze nu numai asupra eului, ci si asupra intregului univers.

Tema o constituie consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.

Poezia, Leoaică tânără, iubirea este o arta poetica erotica, in care eul liric este puternic marcat de intesitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea.

Titlul, reluat in incipit, defineste iubirea prin intermediul unei metafore surprinzatoare. Initial, poetul propune o metafora ("leoaica tanara") pe care o dezleaga chiar din titlu, prin suplimentarea apozitionala ("iubirea"). Poemul incearca deci sa ofere definitia portret a iubirii. Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni: autorul marturiseste propria aventura a descoperirii acestui sentiment.

Poezia este structurata in trei secvente lirice, corespunzatoare celor trei strofe inegale.

Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice agresive, care ii sare "in fata" eului liric, avand efecte devoratoare, isi infige "coltii albi", muscandu-l "de fata". Salbatica, necrutatoare, iubirea "pandise" "mai demult", iar eul liric este surprins de o forta devastatoare. Ca element de recurenta, repetarea cuvantului "față" este laitmotiv prin care se reda pierderea integritatii phisice.

Strofa a doua este o descriere cosmogonica: "Si deodata-n jurul meu, natura/se facu un cerc, de-a-dura,/cand mai larg, cand mai aproape,/ca o strangere de ape". O viziune foarte personala despre curgerea dinamica de energie asociata sentimentului indragostirii este suprinsa in aceasta teorie poetica a "universului-cerc". Versurile urmatoare incearca sa redea simultaneitatea transcederii tuturor simturilor poetului care trece intr-un plan ideal, dincolo de perceperea senzoriala a realului "Si privirea-n sus tasni,/curcubeu taiat in doua,/si auzul o-ntalni/tocami langa ciocarlii". Forta agresiva si fascinanta a iubirii reordoneaza lumea dupa legile ei proprii, intr-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfectiunii.

Strofa a treia revine la momentul initial "leoaica aramie/cu miscari viclene"" fiind metafora iubirii agresive, devoratoare pentru eul liric. Sinele poetic isi pierde controlul, iar simturile se estompeaza "Mi-am dus mana la spranceana,/la tampla si la barbie,/dar mana nu le mai stie". Poetul nu se mai recunoaste, simtindu-se confuz si bulversat de "atacul" surprinzator al unui sentiment extrem de puternic.

Eul liric indentifica sentimentul; nu mai este o "leoaica tanara" oarecare, ci "aramie". Stie ca iubirea este perfida, are "miscari viclene", dar fericirea traita acum vine dupa o perioada terna a vietii "un desert", care capata brusc "stralucire". Iubirea invinge timpul, dand energie si profunzime vietii "inc-o vreme,/si-nca-o vreme..." sau poate, temator, eul liric este nesigur, nu poate sti cat timp iubirea il va ferici.

Prespectiva neomodernista a discursului liric este sustinuta de sugestia creata prin metafora "leoaica", imaginea transparenta a iubirii, dar si prin ambiguitatea stilistica a poeziei, prin echivocul lexical care insinueaza starea sufleteasca.

In concluzie, poezia neomodernista Leoaică tânără, iubirea ilustreaza inedit momentul in care omul traieste sentimentul iubirii implinite, sentiment care poate sta la temelia actului creator si care il poate proiecta pe acesta in eternitate.


*Nr. de cuvinte: 565

Comentarii(Eseuri) BacalaureatOpowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz