Poezia simbolistă - Plumb ~ de George Bacovia

1.1K 9 8
                                    

Simbolismul este un curent literar si artistic de circulatie universala, care a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva naturalismului, romantismului si parnasianismului.

Poezia Plumb apare in volumul de debut cu acelasi nume, in anul 1916 si poate fi considerata o opera simbolista prin limbaj, prin tema si motive, prin cultivarea simbolurilor si folosirea sugestiei, sinesteziei, muzicalitatii si cromaticii. La Bacovia, dramatismul trairii eului liric este sugerat prin corespondenta ce se stabileste intre materie si spirit. Textul nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei, totul putand fi dedus din descrierea cadrului.

Titlul poeziei este simbolul "plumb", care, folosit din punct de vedere denotativ este un metal greu, de culoare cenusie, maleabil si toxic. In alta ordine de iei, sensul conotativ sugereaza apasarea sufleteasca, depresia si nevroza, labilitatea psihica, inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire.

Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate artificiala, lipsita de aspiratii si valoare autentica. Aceasta lume ostila si stranie este conturala de cateva pete de culoare si devine proiectia eului interior.

Textul este structurat in doua catrene in care poetul creeaza cele doua planuri ale realitatii: lumea exterioara - cimitirul - prin campul semantic al mortii ("cavou", "sicrie", "flori de plumb") si realitatea interioara, iubirea a carei invocare se face cu disperare, atmosfera poeziei fiind tulburatoare prin simpla invocare a mortii.

Lirismul este subiectiv, fiind prezentate marcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbe la persoana I - "stam", "am inceput" si adjectivul posesiv la persoana I - "(amorul) meu".

Strofa I cuprinde elemente ale spatiului exterior, in care eul liric se simte prizonier. Incipitul "Dormeau adanc sicriele de plumb", sugereaza moartea, somnul de veci, un "sfarsit continuu", datorita verbului la imperfect "dormeau" caruie ii corespunde o actiune in desfasurare. Elementele decorului funerar sunt: "sicriele de plumb", "funerar vesmant", "cavou", "flori de plumb", "coroanele de plumb". "Cavoul" poate seminifica targul de provincie, un spatiu inchis cu atmosfera sufocanta si chiar propriul trup al carui prizonier este sufletul. Verbul onomatopeic "scartaiau" sugereaza un cadru sinistru, care accentueaza impresia de singuratate si izolare: "Stam singur".

Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului.

Strofa a II-a debuteaza cu un paralelism sintactic. "Dormea intors amorul meu de plumb" si sugereaza din nou un somn etern, unde singura posibilitate de salvare sufleteasca este amorul, dragostea, care se afla intr-o ipostaza impietrita. Imaginea auditiva "Si-am inceput sa-l strig" seminifica tipatul disperat si zadarnic de invocare a sentimentului, iar impresia de singuratate este accentuala de cea a frigului specific mortii: "Stam singur langa mort... si era frig". "Aripele de plumb" ale amorului care "atarnau" sugereaza zborul frant si caderea ireversibila, prabusirea sufleteasca, pusietatea din sufletul eului liric.

Cuvantul "plumb" este in general plasat la sfarsit de vers pentru a sugera inchiderea, imposibilitatea evadarii. De altfel, insasi structura sonora a cuvantului sugereaza acest lucru, el fiind alcatuit din patru consoane si o vocala inchisa.

Rima este imbratisata (1-4, 2-3), caracterziata prin simetria ce reiese din verbul "a dormi" ("Dormeau", "Dormea"), plasat la inceputul versurilor si plasarea cuvantului "plumb" la sfarsitul primului si ultimului vers din cele doua strofe.

In ceea ce priveste muzicalitatea poeziei, aceasta este dominata de tonuri grave si sumbre, realizate cu ajutorul vocalelor inchise ("u", "ă", "â"), iar in rima se gasesc grupurile de sunete "mb", "nt", "fr", "str".

Viziunea despre lume este sumbra, prezinta un univers dantesc, un infern existential, o lume in care nu mai exista nicio speranta. Este o arta poetica intrucat prezinta conceptia poetului despre lume, creatie, rolul poetului in raport cu universul.

Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia Plumb se incadreaza in simbolism.


*Nr. de cuvinte: 611

Comentarii(Eseuri) BacalaureatWhere stories live. Discover now