Gemenele din Verwood

Capitolul 20- Sade cea perfecta

La ora pranzului, ne-am starns cu totii lucrurile si am parasit poiana. Am mers in continu pana la lasarea noptii. Acum ca Angel era in drum spre lac, pentru a lua pumnalul inaintea noastra, aveam un motiv in plus sa ne grabim. Intr-un final ne-am oprit, fiind cu totii epuizati.

-Asezati-va corturile! a strigat Rafaella. Maine in zori, vom manca si vom pleca mai departe.

-Inca nu inteleg de ce nu putem zbura! am protestat pentru a mia oara.

-Oh, dumnezeule! Nu iti voi raspunde din nou!

-Te rog?

-Bine, dar e ultima data cand te mai aud plangandu-te de asta. Nu putem zbura pentru ca zborul e imprevizibil aici. Doar stii ca el e sigur doar in lumea oamenilor sau in orasele vrajitorilor. Pe aceste meleaguri uriase, ale magiei primare, ai putea ajunge oriunde si desigur, sa te pierzi de grup.

-Ah, da, uitasem, am zambit. Ar trebui sa faceti ceva cu aceste erori ale sistemului de zbor.

-Da, o sa renuntam la salvarea lumii chiar acum, ca sa incepem reparatiile imediat, numai pentru ca nu ai chef sa mergi.

-Exact!

-Am vazut pisici mai putin lenese decat tine, a comentat.

-Am vazut pisici care sa zambeasca mai mult decat tine, i-am intors-o.

-Aminteste-mi, de ce te-am luat cu mine?

-Hei! Am o idee minunata! a exclamat Sade deodata, incercand sa detensioneze situatia. Ce-ar fi sa facem un foc de tabara? Asa, ca sa ne mai destindem?

-Da, ar fi perfect! au inceput sa strige ceilalti incantati de idee.

-Si voi face faimoasele mele tarte Vaglia. Am cu mine incredientele care imi trebuie si se pregateste usor! a continuat Sade in uralele multimii.

-Iar eu voi face vafe cu merisoare! am strigat la randul meu, dar de data asta s-a lasat linistea.

-Imi pare rau, Kaitlin, a inceput Francessca, dar ultima oara cand te-am lasat sa gatesti ai facut o ploaie de rosii in flacari! 

-Mai dati-mi o sansa!

-Hei, e in regula, va gati Sade pentru noi.

-In regula, inteleg...

De fapt, imi era cam ciuda ca ceilalti nu m-au sustinut, dar am decis sa ma bucur si eu cu ei si sa nu iau in seama comentariul Francesscai. Totusi, in ciuda incercarilor mele de a ma simti bine, am sfarsit aruncand de nervi cu pietre intr-un lac micut din apropiere. Sade a gatit tarta ei speciala si imediat ce lumea a gustat a innebunit. Toti cereau cat mai multe portii, de fapt, se bateau pe ele si Sade primea numai complimente din partea celorlalti.

 Apoi, ea a propus sa avem un moment de muzica si tot ea a facut sa apara prin magie o chitara. A inceput sa cante si au si inceput uralele si remarcile de genul: "vai Sade, esti minunata!", "si frumoasa si talentata!", iar eu simteam ca nu mai rezist. Nu aveam nimic personal cu ea, dar niciodata de cand am pornit in aceasta calatorie, nu am avut parte de atata atentie si admiratie. Ma simteam invizibila. Si ca totul sa fie perfect, le-a facut tuturor o demonstratie fabuloasa de magie, in care a creat din sfere de foc artificii colorate, doua dintre ele sub forma numelui ei. Lucru care mie nu mi-ar fi iesit niciodata si care a starnit numai entuziasm.

Am inceput sa ma plimb singura mai incolo, tragand in piept aerul rece cu miros de tarta. Eram geloasa pentru ca nu mai reprezentam un model pentru aliatii mei. Ma simteam inutila. De parca nu aveam nici un rol. Cu totii pareau sa o placa pe Sade mai mult decat pe mine, pana si Rafaella. In ochii ei eram lenesa, ignoranta si stupida. Dar Sade nu era asa. Ea le avea pe toate. Ar fi putut oricand sa ajunga ea la conducere, alaturi de sora mea. Dupa ceva timp, mi s-a facut frig si m-am intors spre corturi si focul de tabara. L-am zarit pe Stephen ceva mai departe de restul lumii, stand pe o buturuga. M-am apropiat de el in viteza. Tot ce avem nevoie era sa vorbesc cu el.