Capitolul 6- Clanul Eseythol

801 53 0
                                    

Lunea a trecut repede, ca de obicei si a venit mult-asteptata zi de marti. Dupa scoala, am venit acasa, mi-am facut temele si am adormit putin. Am fost trezita de alarma de la telefon. M-am pieptanat si schimbat in graba si am iesit. La cinci fix, Stephen era in fata casei mele.

-Vad ca esti punctual, remarc eu.

-Nu este punctualitatea mea, ci inabilitatea ta de a retine orele corecte. Era ora 4:30, ofteaza el amuzat.

Il inghiontesc razand, in mana.

-Abia te-ai trezit, nu-i asa? ma intreaba. Pentru ca ai la fel de multa vlaga ca bunica mea de 240, ranjeste el.

-Bine, gata cu glumele! strig incercand sa par imbufnata. Sa incepem.

-Cred ca vrei sa stai jos, imi spune cu o privire serioasa, speriindu-ma putin. Glumesc, exclama, dar vei obosi stand in picioare. Aseaza-te, zice, aratand spre o bancuta de langa noi.

Se aseza langa mine, isi trecu mana prin parul ravasit si isi incepu povestea, eu trebuind desigur sa il intrerup:

-Cine era femeia asta, Morgana?

-Oh, cu asta voiam sa incep! Gata, nu vorbesti decat daca te las.

-Dar...

-Nu! striga, reducandu-ma la tacere.

-Asa, incepe, vizibil multumit. In trecut, vrajitorii erau impartiti in trei clanuri: Ukuma( cel care ii era loial stapanei), Wawindaji (clanul fugar) si Eseythol ( clanul ce incerca sa o detroneze pe stapana). Eu si familia mea ne-am aflat la inceput in primul, deoarece noi credeam ca stapana ,Morgana, ne vrea binele tuturor si ca va conduce poporul nostru spre o viata mai buna. Mai tarziu am inteles ca Morgana era o femeie vicleana si rea si ca era stapana nu pentru ca i-ar pasa de cei din jur, ci pentru ca voia sa aiba puterea suprema. Atunci familia mea a hotarat sa nu ii mai fie loiala si sa fuga de ea, de mania ei si de puterea ei care ar fi putut fi considarata invincibila. Deci, cu totii ne-am mutat in al doilea clan. Fugeam mereu, ne ascundeam, eram niste lasi, dar atat timp cat eram liberi si in siguranta, nimic nu mai conta la fel de mult. Inainte sa plecam din primul clan, noi (familia mea), ne-am imprietenit cu mama ta, Kassandra si cand am decis sa fugim, am vrut sa o luam si pe ea. Ea a vrut sa plece, dar nu a vrut sa fuga. Ea a ales sa intre in cel de-al treilea clan, chiar daca asa isi punea viata in pericol. A vrut sa lupte pana la capatul puterilor dar, astfel sa obtina dreptatea si sa scape poporul de sub influenta intunecata a stapanei. Era o femeie curajoasa, sa recunosc...

-Fascinant...am murmurat emotionata. Dar, te rog, spune-mi mai repede despre cum a murit mama fiindca sunt extrem de nerabdatoare!

-Nu te-am lasat sa vorbesti, ofteaza. Si, apropo, nu ai idee cat de macabru a sunat ceea ce-ai spus!

Stephen a zambit. Toata fata i s-a luminat. Arata pur si simplu minunat cand zambea, cand ochii i se mareau si incepeau sa luceasca, cand sprancenele negre i se curbau superb deasupra pleoapelor...

-Deci, cum spuneam, a reinceput el, trezindu-ma la realitate. Mama ta nu dorea sa renunte sa incerce sa o detroneze pe Morgana. Venea mereu cu planuri si idei noi. Cu ajutorul curajului, inteligentei si priceperii a reusit sa ajunga sefa clanului Eseythol. Cu totii o ascultau si erau fascinati de ea pana peste poate. Intr-o zi a venit cu un plan imbatabil. Acesta era aproape de punerea sa in aplicare cand, unul dintre membrii clanului Eseythol, i-a spui Morganei adevarul, sperand ca aceasta il va recompensa pentru loialitatea sa, dar s-a inselat. Stapana l-a prefacut in stana de piatra iar Kassandrei i-a jurat razbunare. A spus ca o va cauta pana la capatul lumii si cand o  va gasi, ii va lua viata. Mama ta a putut sa fuga si sa se ascunda pana la nasterea voastra si la cativa ani dupa, suficient timp cat sa te lase in casa lui Rose, pe la 20 si ceva de ani (cand tu aveai infatisarea unui copil de 2 ani), sa o vada crescand pe sora ta si sa o invete artele ascunse ale magiei. Apoi insa, Morgana a gasit-o si dupa, Kassandra a disparut . Mai tarziu Morgana s-a reintors la tronul ei. Atunci Rafaella era mai mare si dorea sa incheie misiunea mamei sale. A reusit dupa cativa ani, dar... a sfarsit fiind exilata pentru un timp indelungat pe o insula parasita. Cu Rafaella nu mai stiu ce s-a intamplat...

-Inteleg, am soptit. Imi pare rau totusi ca mama a murit degeaba.

-Nu a murit degeaba! Si-a dat viata incercand sa salveze poporul de Morgana. Sincer, sunt destul de mandru de ea, a murmurat. A fost un model pentru noi.

-Da... Dar stii, mai am o intrebare, cine e tatal meu?

-Nu cred ca o sa te bucure vestea dar... mi se pare ca era Phil. A fost casatorit cu Kassandra o vreme. Intr-o zi, el a plecat pur si simplu, frangandu-i inima. El a lasat-o pentru Rose. Ulterior, cand Kassandra a aflat, s-a infuriat si apoi l-a facut sa dispara, in noaptea venirii tale in casa lui Rose.

-Mda... am oftat dezamagita. Se pare ca nu prea mai am rude in viata...

-Nu se stie, a spus Stephen privindu-ma cu tandrete, de Rafaella nu stiu nimic deci...probabil mai traieste.

Atunci, din nebagare de seama, o lacrima mi s-a prelins pe obraz. Eram trista si chiar daca incercam sa nu las asta sa iasa la lumina, nu prea imi iesea. Vazandu-ma Stephen  s-a apropiat mai mult de mine si... m-a sarutat pe obraz.

-Nu prea ma pricep la capitolul consolare, spune. Dar stiu ca va fi bine, zise el cu blandete. Esti o fata puternica si vei reusi sa treci peste orice. Te cunosc de putin timp dar sunt sigur de asta, doar esti fiica unei vrajitoare incredibile. Daca ti s-ar intampla ceva, orice, voi fi aici. Aici pentru tine. Stiu cum e sa pierzi pe cineva si asta ma determina sa te ajut. In plus, daca voi reusi, poate prin intermediul tau o voi regasi pe prietena mea Rafaella.

Atunci mainile lui calde mi-au dat o suvita de par dupa ureche. Am inchis ochii fericita, insa, cand i-am deschis, eram singura. Doar eu si amintirea lui magica.

Gemenele din VerwoodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum