Gemenele din Verwood

Capitolul 28- Adevaratul final

Usile s-au deschis incet, cu un scartait asurzitor. Ne-am trezit intr-o sala complet facuta din marmura, in capatul careia trona un jilt de aur. Era un intuneric patrunzator si nu era nimeni.

-Pumnalul e la tine? ma intreaba Richard la ureche.

-Da, ii raspund in soapta, facand un pas nesigur in fata.

Era o liniste mormantala, care ma ingrijora. Am privit in jos, la podeaua lucioasa, vazandu-mi reflexia in ea. Deodata observ o umbra trecand pe deasupra mea. Imi ridic capul speriata si in clipa urmatoare toti prietenii mei dispar in neant. Tot ce stiu e ca ma trezesc singura.

Mi se pune un nod in gat si pana sa realizez ce se intampla cu adevarat, se aprinde lumina brusc. Un candelabru rosiatic atarna greu deasupra mea.

-Oh, Kaitlin, chiar esti leita Rafaellei! se aude un glas pitigaiat de femeie.

In sala nu e nimeni. Ecoul inspaimantator al glasului se loveste de pereti.

-Fiona? intreb in soapta, parca asteptandu-ma ca ea sa-mi raspunda.

Brusc, ceva coboara de sus cu viteza, chiar in fata mea, facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cad. Intinsa pe podea, priveam cu gura cascata la femeia din fata mea. Inalta, palida, cu parul lung si stralucitor, cazandu-i in valuri. Avea ochii mari, negri si o privire patrunzatoare. A facut un pas mic spre mine, privindu-ma glacial.

-Desigur ca esti la fel ca Rafaella... La fel de slaba, lasa si prostuta! Chiar credeai ca o sa ma pacalesti? In niciun caz!

Intinde mana spre mine si din varfurile degetelor sar scantei movuli. O forta de neconceput ma ridica de la pamant, la vreo trei metri in aer si ma intoarce invers. Pe podeaua neagra cade cu zgomot pumnalul, alunecand din buzunarul meu.

-Asta-i afurisitul! exclama Fiona cu ochii arzandu-i.

Il ridica de pe podea cu un dezgust vizibil si intr-o clipa il transforma intr-o pasare. Pasarea ciripeste scurt si isi ia zborul afara, pe usile inca deschise.

-Acum nimeni nu va mai gasi pumnalul niciodata si domnia mea va dainui mereu!

Se intoarce cu spatele la mine, indreptandu-se spre tron. Se aseaza si face o miscare scurta din mana, facandu-ma sa cad pe podea. Mi se intetoseaza privirea. Incerc sa arunc cu o vraja spre ea, insa protectia ei magica este prea puternica. Daca am fi cu totii i-am distruge scutul, dar sunt doar eu si singura nu ma descurc.

-Probabil te intrebi unde iti sunt amicii, asa-i? Ei bine, pentru ca ati incercat sa ma sfidati, am gasit o pedeapsa pe masura.

Flutura o data din mana, spunand o scurta incantatie si in mijlocul camerei apare un glob de sticla, pe care se proiecteaza o imagine. Este intreg clanul meu, intr-o incapere cu pereti care se apropie.

-O sa-i strivesti? Serios?

-Te-as putea trimite acolo cu ei, daca vrei. Dar eu ma gandeam la ceva mai special pentru voi trei.

-Care noi? intreb, insa nici nu apuc sa termin ca incepe un vant puternic si cand inceteaza, ma trezesc intr-o sala de piatra.

Sala are de-a lungul peretilor torte uriase si in capat e un tron, mai mare decat cel din sala cealalta, dar acesta facut din diamant. Eu sunt in mijlocul camerei, intinsa pe o masa. Deasupra mea vad o flacara uriasa ce se apropie de mine cu viteza. De maininile mele sunt legate niste sfori groase.

-Draga mea, spune Fiona cu un glas mieros, de mana ta stanga este legata o sfoara, aceasta fiind legata la randul ei de mana Rafaellei. Daca nu mai poti suporta focul, doar trage sfoara si el se va stinge.