După

1

— Duceți-o imediat la terapie intensivă, a strigat medicul, Sala 7!

— Ce i s-a întamplat? a întrebat un alt medic.

— Accident de mașină! răspunde medicul de pe ambulanță.

Asistentele au început să transporte targa pe care stătea fata incoștientă, acestea îndreptandu-se spre salonul în care urma să fie operata.

Ajunse în salon, au cuplat-o pe fată la aparate, i-au introdus perfuzia, și au început să o curețe foarte gentil pe față pentru a vedea mult mai bine rănile. I-au îndepărtat hainele pentru a vedea daca mai are si alte leziuni in afara de cele vizibile în zona capului. După cateva momente au intervenit și medicii.

— Începem anestezia, spune unul din medici uitandu-se îngrijorat spre asistente.

După își întoarce privirea spre fată. Observă ca aceasta era tanară, avea un chip angelic, pană în 20 de ani, ceea ce l-a dus cu gandul la fiica sa, la teama de a nu-ți pierde copilul. Spera să o poată ajuta, doar că asta nu ținea în totalitate doar de el, dar și de lupta ei pentru viață.

Operația a durat 5 ore, după acest timp cumplit, fiecare persoană din încăpere se ruga ca pacientul să se trezească, să îi vadă ochii deschiși. Fata părea a fi intr-un somn adanc din care nu se mai putea trezi, ceea ce îi speria pe doctori. Trebuia deja să își revină din anestezie.

Au încercat să o trezească doar că ea încă nu arăta niciun semn. Își dorea să vadă de la ea o mișcare, operația a decurs bine, dar radiografiile nu aratau același lucru. Din păcate fata a suferit o mare lovitură la cap, o lovitura puternică, dar în niciun caz fatală. Un copil atat de tanăr nu merita să piardă această luptă cu viața.

După ce chirurgul s-a reîntors in sală, se uită cu regret spre ea, după înapoi la fișele din mană, oftează adanc.

— În urma testelor făcute, pacientul este diagnosticat cu o comă anoxică determinată de traumatism cranian, spune uitandu-se în gol spre fată, dar cu șanse de recuperare într-un termen de 10/15 zile. Mai pe scurt spus, face o pauză apropiindu-se de ea, mai ai o șansă.

Una dintre asistente a răsuflat ușurată, iar după s-a uitat spre medic.

— Din păcate fata nu deținea niciun act de identitate la ea, nu am reușit să găsim nimic în haine sau în mașină, spune asistenta.

— Nu avem niciun nume, nimic? spune medicul, Imposibil, trebuie să informăm pe cineva de starea ei, părinți, prieteni, orice! Se uită după la geaca ruptă a fetei care era pusă intr-o pungă.

— Uitati-vă mai bine în geacă, trebuie măcar un telefon să aibă.

Una dintre asistente se îndreaptă spre geacă, o ridică, si își baga mana într-un buzunar din interiorul gecii, unde intradevăr, găsește un obiect solid, fiind un telefon.

— Am găsit! spune aceasta.

Asistenta îl analizase, era blocat și abia mai părea funcționabil din cauza izbiturii. Nu trec cateva secunde, iar acesta incepe să vibreze, asistenta se uită mirată spre el și apasă rapid pe ecran pentru a răspunde apelului.

— Alo, scumpo, știu că probabil nu vrei să vorbești cu noi, dar-, vocea din spatele apelului este întreruptă de asistenta.

— Bună ziua, din partea Spitalului St. Rose, vrem să vă informăm că persoana pe care ați sunat-o a suferit un accident grav de mașină, a fost operată, iar acum pacienta este in stare bună, îmi puteți spune cum vă numiți?

— Poftim?Eva?? Nu,nu,nu,nu! din spatele apelului începand să se audă o femeie plangand.

— Eva.. plansul femeii devena mai accentuat nemaiputand vorbii.

— Ne cerem scuze pentru aceste vești, dar după cum am spus, pacienta este intr-o stare stabilă.

— Venim în cel mai scurt timp! de data aceasta vorbind un bărbat, iar apelul s-a încheiat.

***

— Eva, nimic din toate astea nu s-ar fi întamplat daca ne-ai fi ascultat, spune mama acesteia cu lacrimi in ochi, Will, e numai vina lui, uită-te la cum a ajuns fiica ta! face o pauza uitandu-se spre fata care dormea, nu îl voi lăsa să se mai atingă de tine.

— Victoria, liniștește-te, ai auzit ce a spus și medicul, fata noastră va fi bine, se va recupera cat de curand, spune tatăl fetei uitandu-se la telefonul lui care a început să sune.

— William, fii atent la mine, doctorul a spus că o lovitură așa adancă poate provoca amnezie, daca cumva va încerca să ne contacteze, îi spunem că în urma accidentului ea nu a reușit să supraviețuiască.

Bărbatul se uită amuzat spre femeie confirmand afirmativ din cap.

—Dar de unde știi că nu îsi va amintii de el?

— Nu mă interesează, dar el nu va mai face parte din viața ei! răspunde Victoria pe un ton răstit.

William se uită lungă la ea, iar dupa iese din sală pentru a răspunde la apel.

Între timp Victoria s-a ridicat de pe scaun pentru a-i lua telefonul fiicei ei. S-a uitat atent la el, iar după l-a scăpat pe jos și l-a călcat cu tocul pantofului, spărgandu-l de tot.

— Acum chiar nu o vei mai căuta! A ridicat telefonul si l-a aruncat în gunoiul din colțul salonului.

Victoria iese din cameră si se duce către femeia de la recepție. Cand ajunge în dreptul ei își drege glasul pentru a-i capta atenția.

— Mă numesc Victoria Brown, iar fiica mea Eva Brown, a fost implicată într-un accident, fiind după operată aici, la ceea ce vreau să ajung este că dacă va venii cinevă să o caute, să îi informați că aceasta nu a supraviețuit.

Victoria scoate 700 de dolari din geantă și îi pune pe masă în fața femeii care se uita surprinsă la tot ce a auzit.

— Ceea ce îmi cereți este ilegal, sunteți conștientă de asta nu? răspunde într-un final recepționera.

— Încerc să îi fac un bine fiicei mele, nu vreau să îmi pierd copilul din cauza prietenilor ei, știu că nu este omenesc ceea ce vă cer, dar este cel mai bun lucru pentru ea în momentul de față, face o mică pauză Victoria pentru a-și drege vocea, închideți ochii la acest lucru, sunt sigură că v-ar prinde bine această sumă de bani! spune aceasta forțand un zambet.

Femeia răsuflă adanc, gandindu-se la bani, avea nevoie de ei, dar știa că este ilegal să facă una ca asta. Își trecuse mana prin păr, după se uită din nou la banii din fața ei.

— Am înțeles, deci Eva Brown, decedată în sala de operație, am notat, sper că faceți o decizie bună prin asta, dar ca să nu uitați, o minciună atat de mare ca aceasta, face o pauza, nu cred ca o să vă ierte după ce o să afle ce ați făcut!

Victoria zambește, dar înainte să plece îi răspunde:

— Nu va afla!