După

2/8

— Ești bine? întrebarea lui Josh mă face să tresar din gandurile mele

— Sunt! raspund uitandu-mă spre geamul mașinii care se deplasa cu o viteză așa de mare încat nu mai puteai distinge nimic

L-am auzit înghițind în sec fără să își desprindă privirea de la drum și-a coborat o mană de pe volan și a asezat-o peste mainile mele din poala care tremurau. Am tresărit la atingerea lui, dar în același timp am simțit că sunt în siguranță.

Ce naiba a fost în seara asta?

Nu îmi puteam lua gandul de la el. De ce trebuie să suport eu toate astea pentru un băiat? De ce să îmi pun viața în pericol pentru o luptă pe care nici nu vreau să o țin?

Zoey

Știam că era ceva neobisnuit cu ea în ultima vreme, dar nici într-un milion de ani nu m-aș fi gandit că ar porni o luptă cu mine pentru un băiat. Băiat pe care nici nu îl cunosc, poate l-am știu, poate am fost cumva legați unul de altul, dar cand l-am privit și am observat că mă uit la un străin, am realizat că nu merită să lupt!

Nu lupt pentru ceva ce nu iubesc.

— Am ajuns! spune Josh

Îmi ridic privirea și zăresc casa lui minunată de pe plajă. Perfect. Un loc ferit de oameni.

Deschid portiera și îmi ridic corpul obosit de pe banchetă. Simt că mă prăbușesc. Este ora 2 noaptea. Nu vreau decat să dorm și să uit. De toti.

Mereu trebuie să fug?

Fără să spun ceva, îl urmăresc pe Josh care se îndreaptă spre ușă. M-am uitat spre singurul  geam care avea lumina aprinsă. Naiba.

Kara.

Cum să uit? Cum să plece și să o lase singură în casă? Daca eram în locul lui nu veneam pentru a ajuta o fată care nici măcar nu iti oferă ceea tu îi oferi ei. Iubire. Oricat de tare mă doare să spun asta, nu simt ceea ce simte el. Poate că ar trebui, poate că el e singurul care merită.

Dar,

E fratele lui Zoey, pe cine păcălesc. Nu vom putea fi niciodată un cuplu. Ea va fi mereu în lumea noastră. E sora lui ce naiba tot spun. Nu va merge.

Să fug oare?

Dar unde doamne? Ce fac cu Universitatea? Ce îi spun mamei?

— Ev, mă duc pană sus să văd daca Kara doarme! Te rog fă-te comodă, mă întorc repede!

Îi zambesc și aprob din cap.

Ochii îmi zboară prin casa acestuia. Curată. Frumoasă. Cum reușește oare? Să fie și tată în același timp, să întrețină și o casă atat de mare de unul singur? Fără ajutorul nimănui?

Telefonul meu a început să vibreze în buzunarul jachetei. Am tresărit speriată. E ora 2 noaptea. Îl scot rapid și raman nemișcată atunci cand mă uit la ecran.

Blaine.

Apăs pe respins.

Nu! Nu vreau să îl mai aud. Mi-a fost de ajuns prostia pe care am facut-o sunandu-l. Dacă nu îl sunam nimic din tot ce a fost în seara asta nu s-ar fi întamplat.

Îi aud pașii lui Josh coborand pe scări. Telefonul a început să vibreze iar. M-am uitat rapid spre Josh care se apropia de mine și după spre telefon. Acesta mi-a observat comportamentul ciudat. Privirea lui a început să fie întunecată atunci cand ochii i-au alunecat spre telefonul meu.

Minunat.

Fără să stea pe ganduri, mi-a smuls telefonul din mană  citind mult mai de aproape numărul de telefon. Îi puteam simții furia. Radia în jurul lui. Pumnul i s-a încleștat, dar fără să se uite spre mine pentru o aprobare, a apăsat pe ecran.

— Da? răspunde uitandu-se spre mine

Am înghițit în sec.

L-am văzut încruntandu-se și mai tare, fără să își dezplipească privirea din a mea.

— Ascultă bine, nu o mai vezi, ai pierdut șansa pe care nici nu trebuia să o mai ai! spune Josh ridicand tonul

A dezlipit telefonul de la ureche în timp ce persoana din spatele apelului urla, un urlet care suna a disperare, înjurături, amenintări. Asta era tot ceea ce auzeam. A apăsat pe buton și a închis apelul.

S-a uitat spre mine respirand greu. A strans telefonul cu toată forța lui în mană, pană cand fără să apuc să clipesc, am văzut telefonul zburand spre geamul care era deschis din bucătărie.

Am încremenit.

— Îți iau altul maine! spune într-un final, uitandu-se spre geam

Nu știam ce să fac sau ce să zic. Ce putea să îi fi spus pentru a reacționa așa? Să arunce telefonul meu? Pe bune? Ce trecut aveau aceștia?

Fără să îi mai răspund, mi-am dat jacheta jos și am așezat-o pe canapeaua de langa mine. M-am uitat cu coada ochiului spre Josh care încă nu se mișcase din loc. Am expirat adanc. Vreau să dorm. Atat.

Îmi dreg vocea.

— U-unde aș putea să dorm? întreb cu o voce tremurandă

Josh se uită spre mine. Îmi fixează privirea. M-au trecut fiorii. Avea o privire rece. A răsuflat.

— Sus, prima cameră de pe dreapta!

Dau aprobator din cap și mă deplasez încetisor spre scări fără să fac prea mult zgomot pentru a nu o trezi pe Kara. Draga de ea, este un copil atat de simpatic și cuminte, abia aștept sa o vad maine și sa o iau în brațe. Asta dacă Josh va vrea sa ma mai lase sa apuc sa o vad. Pe cât de nervos pare, nu stiu daca pe mine, dar am o presimțire ca asa este.

Ajung în fața camerei de care mi-a zis Josh. Deschid încetișor ușa și răman surprinsă. Înghit cu greu. Mă întorc, iar față în față cu camera aceasta era camera Karei.

I-am simțit prezența lui Josh în spatele meu.

—A-asta e camera ta! spun încă uitandu-mă spre patul care era în mijlocul încăperii deranjat, dar în același timp nu foarte dezordonat!

Acesta expiră.

— Dormi aici în seara asta!

Mă întorc cu fața spre el, dar nu știam ce să îi spun. Nu mă așteptam să se întample asta atat de repde. Nu am împărtășit încă atatea momente împreună pentru a mă simții comfortabil să pot dormii cu el în același pat.

Era deja prea nervos pentru a începe o altă discuție care nu ar fi ajuns oricum în favoarea mea. Am răsuflat și am încuviințat pășind în cameră. Josh a trecut pe langă mine, s-a îndreptat spre dressing-ul din colțul camerei. A scotocit cateva secunde în el pană și-a îndreptat corpul spre mine aruncandu-mi ceva alb.

Suprinsă de gest, m-am uitat spre haina pe care am prins-o din aer. Un tricou alb lung. Atat. Am răsuflat iar. Chiar nu vreau să mai provoc nici-o discuție, nici măcar una atat de banala legată de faptul că trebuie să mai si dorm doar intr-un singur tricou pe mine lângă el în pat.

—Noapte buna! spun Josh în timp ce pășește spre ușa camerei. Ajuns în dreptul ei, se uită spre mine, iesind pe coridor.

Mă întorc spre el cu o privire încruntată.

Înainte să închidă ușa și-a dres glasul.

— Eu dorm cu Kara, ne vedem dimineață. iar cu aceste cuvinte închide ușa.

Oh!