2/3

322 20 66
                                    

      

       — Zoey, arată incredibil! spun uitandu-mă în noul apartament în care ne-am mutat.

     Îmi las bagajele langă ușă și fac pași spre camera care urma să fie doar a mea. Arăta perfect. Spațioasă, luminoasă datorită geamurilor care cuprindeau aproape jumătate din perete. M-am întors spre Zoey și am cuprins-o într-o îmbrățișare.

       — Știam că o să îți placă! spune aceasta.

     Mergem amandouă spre livingul spațios ce ne aștepta. Ne-am așezat pe canapea și am oftat împreună.

       — Trebuie neapărat să dăm o petrecere în cinstea mutării noastre! spune Zoey luandu-mă prin surprindere.

       — Petrecere? Nu cred că e o idee așa bună!

       — Tu ești pe bune? Cum să nu fie o idee bună? E excelentă!

     Mă uit spre Zoey care aceasta își scosese telefonul din geantă. Am oftat. Poate nu a fost idee atat de bună să mă mut cu ea. Indiferent ce i-aș spune, face tot cum vrea ea. Plus că se apropie examenele și avem multe de învățat.

       — Gata! Duminica viitoare ramane! O să fie super fain! spune Zoey arătandu-mi telefonul pentru a vedea pe cine a invitat.

    Privesc spre lista cu persoane cu care abia dacă am schimbat cateva vorbe în facultate, iar pe langă aceștia mai sunt și cateva nume necunoscute.

       — Duminică? Zoey Luni avem examen, ce este cu tine? o întreb realizand că nu este o idee deoc bună.

       — Oricum le trecem! Stai calmă Eva, o să îți placă, ai încredere în mine! spune dandu-și ochii peste cap.

     Răsuflu și mă uit spre geam. Îmi ridic telefonul de pe pat și mă uit să văd dacă am vreun mesaj. În afară de sute de mesaje trimise către Josh la care evident că nu mi-a răspuns, mai am mesajele cu Nicholas. M-a întrebat dacă mă poate suna, iar eu de panică i-am răspuns că nu poate să facă așa ceva. Iar de atunci nu am mai primit niciun semn de la el. Sunt sută la sută convinsă că nu vreau să știe cine sunt.

     Mă uit spre Zoey. Oare să o întreb?

       — Ce mai știi de Josh? o întreb.

       — Hmm, păi același lucru, s-a mutat la vila lui de pe plajă, pe care o are cumpărată din banii lui! răspunde aceasta nedezlipindu-și ochii din telefon.

       — Și stă singur acolo?

       — Să spunem că da.

     Au trecut aproape două luni de cand l-am văzut în fața căminului și de cand s-a întamplat incidentul cu logodnica lui. De două luni nu a putut să îmi răspundă la un mesaj? Nu am vrut decat să fiu langă el prin clipele grele prin care trecea, așa cum m-a și rugat să fiu. Dar el a ales că îi este mai bine și fără mine.

***


     Am auzit un zgomot ce m-a făcut să tresar. M-am uitat în camera mea, nu era nimeni. După cateva secunde, un alt sunet a venit dinspre hol. M-am ridicat și am mers încet să văd ce se întamplă. În fața mea, stătea Zoey, în bucătărie cu un pahar de Jack Daniels și cu telefonul la ureche. Nu m-a văzut, dar ce face trează la ora 2 noaptea. Și de ce bea? Am vrut să mă îndrept spre ea, dar vocea ei m-a oprit.

    — Puteam fi fericiți împreună, puteam să avem totul, dar nu.., face o pauză și dă peste cap paharul de tărie, ai preferat să jelești, o persoană care nu mai este, face din nou o pauză, o persoană moartă.

     Mă uit mirată spre ea, este de nerecunoscut. Mereu mi-a spus că ea nu va mai bea niciodată din cauză că ultima dată cand s-a îmbătat, a ajuns la spital. Prefer să tac și să nu îmi fac prezența observată. Mă uit spre ea, își umple paharul.

       — Nu ai înțeles niciodată, EU am fost cea care te-a iubit prima, EU te iubesc. NU EA! spune Zoey țipand.

     În momentul ăsta sunt sigură că este conștientă că eu m-am trezit. Așa că mă întorc pe călcâie pentru a mă duce înapoi în cameră. Nu vreau să creadă că o spionez.

       — Nick... ai nevoie de mine, acceptă-mă în viața ta! galsul lui Zoey m-a făcut să îngheț.

     Nick? Adică Nicholas? Oare despre el este vorba? Cu el vorbește? Nu are cum, mi-a spus că nici nu își aducea aminte cum arăta. Cu siguranță nu este el, adică.. într-un mod ciudat de a o spune, simt că nu o pot lăsa să fie vorba despre el. Este o persoană față de care îmi sta inima în loc cand îi aud numele. Nu, nu este el!

     Mă întorc în cameră și îmi pun capul pe pernă. Închid ochii, dar după cateva secunde, un sunet de pahar spart se aude din bucătărie. Inima a început să îmi bată puternic.

     Asta nu este Zoey pe care o cunosc!

DupăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum