A Bouquet Of Flowers

Capitolul 18 - "Amândoi sunteți sensibili și vreți dragoste între voi doi."

Era dimineață. Am simțit pe cineva cum îmi mângâie capul. M-am ridicat, dar l-am speriat. Un băiețel plângea. Își întinse mâinile pentru o îmbrățișare. Am acceptat. Își odihni capul pe umărul meu și plânse mai tare. Îmi era milă. Aș fi vrut să-l ajut, dar nu puteam. Avean un sentiment ciudat legat de el.

"De ce ai plecat, Daliah ? Mă doare!" șopti băiatul care dintr-o dată se transformă în Harry exact ca ultima oară.

Plângea în fața mea. Ochii săi superbi plângeau din cauza mea. I-am șters la lacrimile, dar fără folos. Am început și eu să plâng în fața lui.

"Iubito..." spuse Harry și îmi sărutase buzele umede de lacrimile mele. Se dezlipi, dar își uni fruntea cu a mea. Mă privea în ochi. Chipul său reflectă un zâmbet care mă influențase și pe mine. "Te iubesc, iubito."

Eram transpirată. Tremuram. M-am ridicat. Spatele mă durea. Tot pe bancă rămăsesem. Nu este ca și cum mi-aș fi făcut imagini cum Harry va veni și m-ar fi dus acasă la el. Niciodată.

Băiețelul din visul meu... Era el ? Chiar mă iubește Harry, iar eu nu observ asta ? Poate că și eu îl iubesc, dar de ce ? Cum m-a cucerit ? Ce mi-a făcut ? Nimic. Asta e problema. Nu mi-a făcut nimic, iar eu m-am îndrăgostit de el. De acel suflet părăsit. Poate că greșesc. Poate fi o posibilă atenționare. Poate nu este un vis. Harry nu mă poate iubi. Și nici eu pe el. De ce negi, Daliah ?

Harry

M-a lăsat acolo, singur la masă. O priveam cum se îndepărtează de mine. Plângea. Aș fi vrut să mă duc la ea și să o cuprind într-o îmbrățișare, dar nu am putut. Am fost rănit în locul în care am cunoscut-o. Locul nostru.

Știam că o voi găsi pe bancă. Era întinsă pe ea și dormea. Lacrimile ei secase pe fața ei frumoasă. Am vrut să o iau și să se trezească în pat la mine, dar nu am vrut. M-am simțit atât de trădat încât am lăsat-o acolo. I-am întors spatele. Am vrut să știe și ea cum este chiar dacă nu era trează. Tot simțea.

M-am așezat la capul ei. Îi mângâiam capul. Am simțit cum lacrimile erau să alunece, dar mi-am întors capul și am tras aer în piept. Nu voiam să mă vadă așa.

"O iubești, nu ?" întreabă o doamnă în vârstă. Veni lângă mine și își așeză mâna pe umărul meu prietenește.

"Da." răspund sincer.

"Mai ții minte prima zi în care ai văzut-o ?" continuă ea. M-am încruntat. Eram confuz. Nu am spus nimic, dar am lăsat de la sine înțeles răspunsul.

"A fost aici, pe banca aceasta. Era tristă. Se întreba dacă îi vei fi prieten, iar eu am asigurat-o. Harry, nu o dezamăgi. Este prea sensibilă și tu la fel. Amândoi sunteți sensibili și vreți dragoste între voi doi."

Am vrut să o întreb mai multe, dar a plecat. M-am speriat. A fost lângă iubita mea în timp ce eu erau cu o femeie oarecare. Avea dreptate. Vreau o dragoste cu ea, una adevărată,  dar nu este așa ușor.  Este mai dificil decât am crezut în a fi cu persoana iubită. Chiar acum aș putea să o trezesc și să fugim în lume amândoi,  dar știu că nu putem. Avem viețile construite aici, iar eu presimt că aș înrăutăți lucrurile decât sunt.

Stau în pat de o jumatate de oră. Nimic. Este atât de frustrant să știi că ceva rău se va întâmpla,  iar asta mă va afecta, dar și pe ea. Atât de rău încât vom ajunge să uităm unul de altul pentru o perioadă de timp.

Ajung la muncă. Va trebui să o văd și să ma prefac că nu s-a întâmplat nimic aseară,  între noi doi. Am așteptat toată ziua doar pentru a o privi, să o văd cum înghite în sec atunci când trece pe lângă mine din cauza emoțiilor,  dar nu s-a întâmplat.  Am fost mai stresat decât în prima zi de lucru la firmă. La un moment dat devenisem îngrijorat și să îmi pară rău că nu am luat-o de pe bancă,  dar mi-am revenit cu o cafea.

După ședința de după-amiază la care a participat și domnul Estrella toată ziua mea s-a transformat într-un coșmar. Nu puteam crede. 

"Domnule Estrella, Daliah unde este ?"

"A plecat, Harry. Înapoi în California. " spune el trist. 

"De ce ?" continui eu nervos. Tonul vocii mele începuse să se ridice.

"Din cauza ta, domnule Styles!" țipă la mine încât să îi aud cuvintele răspicate. Îmi aruncă o ultimă privire plină de ura lui și a Daliah-ei și ieși pe ușă. 

Nu știam cum să reacționez. La început am vrut să o sun pe ea, dar am eșuat deoarece mi-am spart telefonul din cauza tâmpeniei pe care o făcusem.  Acum  Daliah este în California,  iar eu țip și încerc să îmi mențin cursul respirației. 

Am ieșit rapid din camera de ședințe și m-am îndreptat spre biroul meu. M-am așezat pe scaun și respiram și expiram. În  viața mea nu am fost așa nervos.  Am aruncat o privire spre geam. L-am atins și mi-am amintit-o pe ea prima dată când am văzut-o ca pe Daliah Estrella. Am zâmbit.  Era așa de frumoasă.  Cum de nu am recunoscut-o ? Îmi întorc capul spre telefonul fix care mi-a mai rămas și observ că am un mesaj vocal.

"Ăm, bună Harry! Sunt eu, Daliah. Știu că ești nervos,  dar părinții mei așa au considerat că este mai bine pentru mine și știi tu... Eu nu m-am împotrivit.  Cred că este mai bine pentru amândoi să stăm despărțiți pentru o vreme. Vreau să știi că mă voi întoarce,  nu te voi lăsa. Te rog, gândește-te că eu nu exist și să uităm. Pentru o perioadă. Să nu vii după mine și promit că te voi suna. Te sărut. "

Am ascultat mesajul de încă trei ori. Îmi cere să o uit. Ea nu a reacționat atunci când domnul și doamna Estrella au hotărât să stea în California pentru o scurtă perioadă. Cum ? Cum ea poate să mă uite,  iar eu nu pot ? De ce nu a spus nimic ? De ce nu m-a sunat și să ma anunțe,  nu să ma cert cu tatăl ei. A plecat,  Harry.

M-am dus imediat la cinema la primul film pe care l-am văzut. Trebuia să îmi petrec seara cumva. Daliah nu mai era aici. Dacă m-aș fi dus cu o femeie ar fi fost un fel de "înșelare".  Cea mai proastă alegere.  Endless Love. Lume plină de oameni care se sărutau,  iar eu eram singur. Mâncăm popcorn și aruncam în cupluri.  Mă comportam ca un bărbat care deja ieșise dintr-o relație doar că iubita mea a plecat în California.  Pe la jumătatea filmului mă enervasem și am aruncat punga de popcorn pe jos.

"Ai dracu ce sunteți cu toți!" țip eu în sală. 

Eram beat deja. Nu eram într-un club, la restaurant sau cu o femeie. Nu. Am băut în apartamentul meu tot vinul roșu pe care l-am văzut în timp ce încercam să îmi comand un nou telefon. Defapt, ce mai puteam să descifrez. Cred că am comandat mai mult de unul. Am avut o zi de rahat. Am fost ca un băiețel virgin. Abia aștept să o aud pe Daliah din nou, să o țin în brațe și să îi spun cât mi-a lipsit.