A Bouquet Of Flowers

Capitolul 20 - "Ea mă poate iubi numai pe mine!"

Imediat cum i-am auzit vocea pe fundal, am simțit cum totul dispare. Lacrimile se prelungea pe pielea mea. Am strâns telefonul cât de tare am putut și am suspinat în liniște. Așteptam o explicație. Cred că meritam una. Mi-am asezat mana pe buzele mele care tremurau pentru a le stapani. Voiam sa ii vorbesc, dar nu puteam. Eram socata. Poate ca nu a vrut sa ma raneasca, dar de ce a facut-o ? Pentru ca am plecat ? Nu. A facut-o pentru egoismul sau. Cum de mi-am putut imagina ca Harry Styles se va rezuma la o fata, la mine ? Eu ? Niciodata nu voi fi eu. Nici pana acum nu am fost.

"Harry..." am soptit incet. Voiam sa ii rostesc numele pentru a ma calma, dar a tresarit si si-a dres vocea. 

"Daliah, nu uita, te astept." spuse el repede inainte de a inchide.

Am asezat usor telefonul pe masa. Ochii mei priveau in gol. Corpul meu amortise din cauza pozitiei incomode. Eram stransa intr-un colt al camerei, ghemuita. Capul meu se sprijinea de peretele alb care am inceput sa-l zgarii. Am tras aer adanc in piept inainte de a tipa.

Eram pierduta intr-un moment al disperarii. Totul se invartea in jurul meu. Totul mi se intampla mie. Cu ce i-am gresit ? L-am ranit ? El m-a ranit pe mine. Al dracu' de rau. Doare! De ce nu vrea sa inteleaga ? Nu numai eu traiesc momente grele. Multi oameni plang in acest moment, dar numai eu plang pe Harry. Zambeste. Ridica capul sus si treci pe langa ei ca o adevarata Daliah Estrella. Nu pot. Nu pot face asta, mama!

Harry

Eram in biroul meu privind-o pe Kendall cum se plimba prin fata mea. Vorbea despre o tampenie de vacanta pe care vrea sa o aiba cu mine. Totul a pornit cand a vazut doua bilete in sudul Frantei pe un iaht alaturi de Daliah pentru ziua ei, dar am ajuns la gandul sa le arunc pe geam decat sa ma duc cu mancatoarea asta de bani! Am riscat prea mult cu ea. Nu am tratat-o ca pe celelalte femei. Am crezut ca voi fi altfel, dar m-am inselat. Am fost schimbat. Am fost invatat sa imi fie dor de cineva, sa stiu cum este atunci cand vrei sa faci totul numai pentru a o vedea. Numai de Daliah. Nu isi da seama ca ea este cea pe care vreau să o văd dimineața când mă trezesc. Vreau ca lumea să știe că este a mea, dar defapt nici eu nu știu.

Am trântit deodată pumnul pe masă făcând-o pe Kendall să rămână pe loc și să îmi arunce o privire speriată. Nu pot lăsa lucrurile așa.  Nu o pot lăsa să plece de lângă mine din cauza dorințelor mele!

"Ieși dracu' de aici!" țip eu nepăsându-mi de toți angajații mei cum se adunau lângă ușă pentru a auzi ce se întâmplă. 

"Nu poți face asta, Harry! Sunt iubita ta!" se roțăi ea la mine. Chiar acum mi-aș dori să-i mut gura la spate, dar mă abțin.  Cer prea mult de la o femeie proastă și incapabilă să îmi demonstreze independența și demnitatea ei pe care nu o are. Are noroc că provine dintr-o familie bogată că dracu n-ar lua-o!

"Oh, fetiță prostuță, tu niciodată nu vei înțelege. " spun pe un ton sarcastic. Mă ridic și mă îndrept spre ea.  Ea se face câțiva pași în spate.  "Kendall, toată viața mi-am dorit-o și nu vreau să o pierd din cauza unei femei arogante!"

"Eu sunt arogantă,  Harry ? Înainte să te întorci la Daliah poate ar trebui să te schimbi! Nu numai eu sunt problema în relația ta!" îmi reproșează dureros de adevărat, nu am vrut să îi spun.

"Atunci de ce a mai fost cu mine ?" întreb eu mai mult pentru conștiința mea.

"Nu știu. Nu o cunosc,  Harry, dar pot spune că ea chiar te place. "

"Doar mă place ? Nu. Daliah nu poate 'plăcea' pe cineva. Ea mă poate iubi numai pe mine!" țip încât aud pașii angajaților cum se îndepărtau de toată situația. "Pleacă,  Kendall!" continui eu mai zgomotos decât prima dată. 

Îmi aruncă o privire răutăcioasă și își așează mâna pe clanță. S-a întors din nou la mine și a spus:

"Succes, Harry. Mă bucur să te văd îndrăgostit. " și plecă.

Mi-am trecut o mână prin păr din cauza frustrării și m-am rezemat de ușă. Am ajuns să îmi fi dor de o fată. Îmi amintesc prima oară când am întâlnit-o. Am vrut să o fac să se simtă frumoasă devenind obsesiv de ea. Voiam să îmi petrec timpul acolo numai pentru a o privi. Eram atașat de ea și nu voiam să o pierd. Dar am făcut-o! La dracu!

Daliah

Eram așezată pe nisipul fierbinte. Valurile alinau atmosfera. Pescărușii pluteau deasupra plajei.  Oamenii râdeau. Copiii alergau. Toată lumea era fericită numai eu eram ruptă. Defapt, era o zi frumoasă pentru plajă,  doar că inima nu voia să dispară din trupul meu subțire. 

"Daliah ?"

Mi-am întors capul la auzul numelui mei. Era ea. Era femeia care mi-a creat amintiri, care mi-a făcut copilăria mai frumoasă. Era femeia cu înghețată. Am dat să o îmbrățișez,  dar nu a vrut.  Din contră,  s-a așezat lângă mine și mi-a așezat capul pe umărului ei.

"Mă mai ții minte, Daliah ?" întrebă cu un zâmbet. 

"Niciodată nu te-am uitat." răspund sinceră.  Mi-a fost dor de prezența ei.

"Ce s-a întâmplat ?"

"Ăm... Am întâlnit pe cineva acum ceva timp și..." Nu știam cum să-i spun. Îmi este atât de greu!

" Era o fată acum o lună și jumătate care plângea pe o bancă. Voia să știe dacă are prieteni și..."

"Pe el." continui eu amintindu-mi. "Tu erai ?" întreb surprinsă.

"Mereu am fost." chicoti și mă luase într-o îmbrățișare. 

"Mulțumesc. "

"Va veni, Daliah. Va fi aici." mă încuraja, dar nici ea nu credea.

____________________________________________

Crăciun Fericit, rățuștelor! Să vă vină colindătorii cu sapa și mitraliera și să vă îngrășați,  mă!