A Bouquet Of Flowers

Capitolul 8 - "Mă rănesc singură fără el."

CAPITOLUL 8 - "Mă rănesc singură fără el."

Daliah

Am simțit cum el rămâne surprins de întrebarea mea. Chiar și eu sunt surprinsă. Îmi este frică. Dacă voi strica totul ? Deja totul este stricat. Vibrez când îmi amintesc cuvintele dure pe care mi le-a reproșat în această dimineață care începuse perfect.

"Bine." răspunse sec. Își îndreaptă privirea către a mea. Zâmbise. Și eu.

Își întinse mână către a mea, dar m-am îndepărtat din instinct. M-a rănit. Și eu vreau să îl rănesc la rândul meu. Și-a încruntat sprâncenele. A trecut rapid pe lângă mine lovindu-mi umărul brutal. Am incit și mi-am plasat mana către acesta. Așteptam să se întoarcă înapoi pentru a murmura un "Scuze.", dar și-a încleștat pumnii și i-a eliberat dupa două secunde de liniște. S-a oprit în fața scărilor. Mă aștepta. M-am mișcat ușor pe tocuri până la el și i-am prins în a mea. La început nu a răspuns, dar mi-a strâns-o înapoi urcând scările amândoi. Toată furia pe care eu o creasem și-o răspândea în mine. Mă rănesc singură fără el.

¤

Urcau scările în liniște până la etajul trei. Îi era frică. Dacă va pleca și ea nu îl va mai vedea ? Renunțase la tot pentru a veni în New York. Pentru a-și creea singură viitorul fără ajutorul lor, dar încet, încet cedează din cauza lui.

Învârtise broasca cu cheia ușor parcă vrând să prelungească momentul. A deschis-o. Făcuse un pas în spate. Harry intră înaintea ei. Îi examina casa neobservabil. Se întoarse la ea.

"Nu intri ?" întrebă el. Ea stătea în fața pragului și privea în gol.

"Nu." răspunse rapid.

"Daliah, nu ma supăra. " o atenționă el.

"Deja ești. " spuse ea din nou rănită.

"Nu, nu am fost." șopti Harry. "Te rog." continuă el.

Daliah păși către el și îl îmbrățișă.

"Ba ești. " șopti ea la rândul ei.

Harry închise ușa și se deplasă către living. Nimic special. Doar un televizor amplasat într-un colț al camerei, o canapea în mijloc și o măsuță de cafea prăfuită. Continuă către bucătărie. În tot acest timp Daliah era în camera ei. Se dezbrăca de hainele incomode pentru ea și își reluă cursul vieții. Era în lenjeria intimă când un scârțâit al ușii o făcuse să tresare. Harry intrase fără pic de jenă în cameră și se duse spre ea. Daliah își înconjurase trupul cu mâinile ei. Îi sărutase umărul. Buzele lui își continuară drumul către gâtul ei fragil. Respirația lui rece o gâdila. El zâmbise la vederea pielii de găină. Își lipi săruturile de obrazul ei. Într-o fracțiune el se uni cu ea. Daliah se eliberase continuând. Îi înconjură gâtul cu mâinile ei, Harry își lipise palmele de corpul ei plimbându-le lejer.

Harry

Este atât de inocentă când este cu mine. Petalele ei uscate le voiau pe ale mele cu disperare luându-mă prin surpindere forța și dorința pe care o vrea. Am coborât ușor cu ea în pat nedespărțindu-ne. Am lăsat-o să îmi "elimine" tricoul pe care nu îl mai suportam în jurul ei. S-a dezlipit. Eu am gemut de frustrare și am admirat-o. Privea surprinsă tatuajele mele. Le atingea fiindu-i frică să mă rănească. Am chicotit, iar ea a făcut ochii mari. Zâmbise când mă văzu bine. Mi-am lipit fruntea de a ei. Își lipise din nou buzele de ale mele. Nu avea îndrăzneala de a continua și am preluat controlul. Am deschis ochii în sărut. O priveam. "Este atât de frumoasă. " Mi-am închis din nou ochii memorându-i chipul. Credea că urmează să se sacrifice pentru mine, dar am liniștit-o. Știam că nu vrea, că nu este pregătită. Ea se forța pentru mine. Eu nu voiam. Eu nu voiam să o am acum. Astăzi nu vreau să o dezamăgesc.

¤

Am pirdut noțiunea timpului alături de ea. Eram întinși în pat, îmbrățișați. O pătură ne încălzea, dar știu că (,) nu avea nevoie de ea. Eu eram pentru ea. Iubesc să o fac să râdă. Arată ca un copil după ce își primește cadoul de Crăciun.

"Acum, ce te face fericit pe tine, Harry ?" Întrebarea aceasta venise spărgând bucuria, dar nu am lăsat-o.

"Nu știu. Pe tine ?" întreb eu mai departe. Tăcuse.

"Vom fi fericiți, Daliah. Promit." spun eu încrezător.

"Știu. " șopti ea mulțumită.

"De unde vii, Daliah ?" E ca și cum am juca un joc al cunoașterii.

"Din California. " răspunse rapid și sigură. Ezita să mă întrebe în continuare.

"Părinții tăi ce mai fac ?" o întreb eu negândindu-mă la consecințe. Am simțit cum s-a încordat în brațele mele. M-am uitat la ea. Se întristă.

"Îmi pare rău. " spun eu. Încercam sa remediez situația.

"Nu. Sunt bine. Trăiesc dacă te gândeai la altceva." râse rece și continuă "Au o mică afacere."

Cuvântul "mică" îl rosti forțat. M-am gândit că poate nu spune adevărul, dar nu pot crede cum ea m-ar putea păcăli.

"Să uităm. Vrei să mâncăm ?" o întreb. Voiam să schimb subiectul. Starea ei se schimbase.

"Nu am mai fost la cumpărături. " se scuză ea.

"Vom comanda!" spun încânt de propunerea mea.

"Bine." spuse ea. O sărut pe buze ușor și mă îmbrac cu tricoul. Ea rămâne acolo. Era în gândurile sale. Adânc...

Daliah

Nu îi pot spune. Aș strica totul. Nu pot renunța. Sunt aici pe cont propriu, nu să ma știe toată lumea ca fiica companie internaționale "Estrella - (Daliah Estrella)" . L-am văzut trist. Și eu aș fi vrut să afle, dar nu pot. Simplu. Cobor din pat și mă îmbrac cu un maieu alb și o pereche de colanți negri. Îmi prind părul într-un coc și ma îndrept spre bucătărie.

"Am comandat pizza!" spuse el entuziasmat.

Am încercat să par la fel ca el, dar nu pot ieși din această stare de vinovăție. Nu ar trebui să simt așa, nu ?

"Ce s-a întâmplat, Daliah ?" Vine el spre mine și îmi mângâie brațele.

"Harry, eu nu înțeleg. Noi doi suntem împreună ?" întreb direct. Vreau să aflu. Vreau să zâmbesc și să ies din atmosfera de "California".

"..."

Nu răspunde. Zâmbesc forțat și mă așez pe un scaun. Se apleacă pentru a fi la nivelul meu.

" Nu înțelegi, Daliah. E complicat. " spuse în timp ce îmi mângâia obrazul.

"Niciodată nu te voi înțelege, Harry." spun eu răspicat.

"Ba da." răspunse el.

Un sunet ne-a distras. A ajuns pizza. Repede. Prea repede.

"Mă duc eu." Se ridică și venise înapoi cu o cutie.

"Poftă bună." mormăi eu înainte să începem.