A Bouquet Of Flowers

Capitolul 7 - "Nu suntem împreună, Daliah"

Ajunseseră în fața clubului. Harry îi eliberase mână lui Daliah lăsând un burlac în fața ei.

"Îmi pare rău. " șoptise Sia și o îmbrățișă. Era geloasă, dar zâmbetul fals o impresionă pe Daliah. O convinsese. Sia era mândră de ea în acest momet.

"Intrăm ?" întrebă unul din ei nerăbdător să petreacă în această seară - Jace.

Toți intraseră, dar Daliah a rămas în fața ușii. Se juca cu degetele. Pășise în spate și ieșise din parcare. S-a descălțat de pantofi. Îi așeză pe trotuar și își continuă drumul. Alerga pe străzile New York-ului până la cel mai apropiat parc. Începuse să plângă, lacrimile alunecau și se îndepărtau.

Intră în parc. Mergea încet. Noaptea o calma. Se întinse pe o bancă și privi cerul. Palmele fuseseră lipite de fața ei. Machiajul îi pătase mâinile și obrajii. Își despleti părul. Îl lasă sa curgă alături băncii.

Se liniștise. Asculta bătăile inimii ei. Erau moarte. Oftă adânc și își închise ochii.

Simțise două brațe puternice sub spatele și picioarele el. Zâmbise. Se mișca o dată cu el.

******

Se trezise. Un corp o îmbrățișa nelăsându-i corpul să respire. Își îndreptă privirea în stângă ei și se sperie. El era lângă ea. Harry o îmbrățișa puternic. El și ea erau împreună, unul lângă altul. Zâmbise inocent. Încerca să se miște fără a-l deranja pe Harry, dar renunță. Capul ei era îndreptat spre fața sa alături de ochii care sclipeau speriat. Respira greu. Își așezase capul în scorbura gatului lui și îl sărutase. Mâna sa fusese întinsă peste corpul lui. Adormise din nou alături de el.

******

"Bună dimineața! " îi șoptise o voce răgușită. Ea chicoti când îi simțise respirația.

"Bună dimineața! " spuse și ea.

"Ai dormit bine ?" întrebă el îngrijorat si totuși amuzat.

"Da." răspunse somnoroasă. Harry râse și îi sărută obrazul. Se ridică amorțit din pat către lumina dimineții.

"M-ai speriat ieri. " recunoscu Harry.

"De ce ? Nu te-aș-" încercă Daliah să spună, dar el o întrerupse.

"De ce ai plecat fără ca eu să știu ? " întrebă nervos.

"Harry, eu doar... M-ai lăsat baltă!" spuse ea.

"Nu suntem împreună, Daliah!" țipă Harry.

Simțea cum inima ei se sparge înăuntrul ei. Lumea se învârtea în jurul ei. Era distrusă. Înjunghieri îi intrau în corp nelăsând-o să respire corect. Se ridică brusc din pat. Încerca să stea în picioare fără a se prăbuși în genunchi și să plângă până la epuizare. Luă o gură de aer si spuse cu indiferență:

"Ai dreptate. Nu suntem... împreună." spuse cuvintele vibrându-i.

Purta un tricou lung a lui Harry. Se încruntă. Imagini cum el o dezbracă de rochie delicat având grijă să nu o rănească i se repetau în minte. Își scutură capul.

"Vreau să plec." șoptise Daliah.

"Îmi pare rău. Nu am vrut să-" se bâlbâia.

"Lasă-mă. Vreau acasă!" spuse pe un ton mai ridicat.

"Nu pleci!" o anunță el. Un joc de țipete începuseră între ei.

"La naiba, Daliah." înjură el. Se duse spre ea și o îmbrățișă. El îi lăsă libertatea să îi răspundă, dar nu o facu. Nu voia să pice de proastă în fața sa. Ar fi vrut să își înconjoare brațele în jurul lui și să îi spună că îl iartă, dar s-a retras.

"Vreau acasă. " repetă ea din nou. De data aceasta, Harry îi respecta dorința. Îi aduse hainele de ieri și o lăsă să se schimbe.

Ieșise din camera sa aranjată. El se apropie de ea și spuse:

"Lasă-mă să te conduc." o rugă Harry.

"Bine." răspunse ea și pășise înaintea lui până în hol. El coborâse la câteva minute după ea îmbrăcat într-un tricou negru alături de o perechi de blugi negri, skinny rupți în fața genunchilor. Își luase ochelarii de soare și se îndreptau spre mașina din fața casei. Amândoi se urcaseră în ea, atmosfera fiind în continuare tensionată.

"Unde stai ?" întrebă el dintr-o dată surprinzând-o pe ea. Daliah îi explică și se reașeză comod în locul ei.

Se gândea la cuvintele pe care i le-a spus în față fără pic de resentimente. O doare, dar încearcă să înfrunte adevărul chiar dacă știe că nu poate. La ce se gândea ? Prin a împărți cafeua de dimineață, săruturile pe obraz, cumpărăturile, serile în care se admirau unul pe altul, condusul... Toate nu înseamnau nimic pentru el. Ea este doar o simplă fată care a avut onoare de a-l cunoaște si supărarea de a prinde sentimente pentru un bărbat pe care nu îl cunoaște.

Harry opri și coborâse înaintea ei. Îi deschise ușa și îi întinse mâna. Daliah murmură un "mulțumesc". Se întoarse cu fața spre el. Voia să își ia la revedere și să intre în micuțul ei apartament vechi și să plângă, dar nu.

"Vrei să urci alături de mine până în apartament ?" întrebă Daliah rușinată.