S T I G M A

🔮50🔮

⏳

Când pasi prin acel verde straniu,vântul șuieră prin vârfurile copacilor, cu un geamăt care ii îngheță sufletul. Urmă cărarea.  Voia să ajungă înapoi in clădirea unde se ținea petrecerea, ce era găzduită de  prietenului sau ce-l mai bun.

Pași lui erau amortizați de stratul gros de ace de brad, iar urmbrele acelea mari si verzi părură să  capete formă. Iar formele aveau ochii.

Se mișcă m-ai repede,auzi cum i se accelereaza
răsuflarea.  Nu de oboseala, ci din privina unei frici atavice. Venea ceva.

Deasupra bubuia tunetul, peste vântul care șuieră si gemea.  Strălucirea fulgerului aduse o secundă de ușurare,  dar si o presiune in abdomen.

Trebuia s-o ia la fuga,  sa găsească din nou lumină.  Apoi umbra pași afară din umbră, cu un cuțit într-o mână si o funie in cealaltă.

—Haide Tae, ne distrăm si noi puțin.  Zise cu voce prietenului său,  Neal.

El încerca să strige și se trezi cu strigătul prins gât si cu greutatea strivindu-i pieptul.

Nu avea aer, nu avea aer si isi duce mână la gât, de parcă ar fii vrut să alunge mainile care îl înconjurau.

Inima ii batea cu bubuituri puternice, ascuțite,  dureroase, care ii răsunau in urechi. Undeva adânc, de sub greutatea de pe piept, de sub teroare, el își strigă sa respire.  Să se oprească și să respire. Dar aerul șuieră, abia se strecura prin traheea lui, nu facea decât să-i ardă plămâni.

Totul sa întunecat in jurul său,  simțea doar vântul brutal ce-l izbea din toate direcțiile.

—Ne cunoaștem de mici, nu e ca si cum nu te-am m-ai văzut dezbrăcat.  Oricum noi stăm nonstop împreună,  suntem deja ca un cuplu.

Ii vazu zâmbetul bolnav foarte aproape de el. Îl trântit la pământ,  izbindu se puternic de pietre. I sa tăiat răsuflarea si corpul îl ustură.  Mâini umede, reci au început să-l imobilizeze si gura ia fost așteaptă de o palmă mare. Îl sufocă.

⌛

Taehyung se trezise respirând greu. Un coșmar,  a fost doar un coșmar,  niște amintiți urâte,  atâta tot.

A luat o gură mare de aer, încercând să-și calmeze bătăile inimi si privi in jur. Asta nu era camera sa, nici a lui Jungkook.

Clipi des, începând să simtă brațele puternice ce îl îmbrățișa de la spate, ținândui încheieturile mainilor lipite de pernă , genunchiul dintre coapsele sale si respirația fierbinte ce ii lovea urechea.  Si cireasa de pe tort. Era dezbrăcat.

Fragmente de amintiri i-au pătruns mintea, dar nimic clar. Jungkook  a profitat ca a fost beat si sa culcat cu el?!

Si-a verificat rapid corpul in minte, dar nu îl durea nimic, plus ca simțea hainele pe brunet.

Si-a ținut respirația in timp ce încerca să-și elibereze încheieturile. Nu înțelegea de ce Jungkook avea acest reflex de al ține,  de parcă ar fii fugit dacă nu l-ar imobiliza.

Un mic zâmbet triumfător ii înflori pe chip cand reuși să-și elibereze mainile, dar ia dispărut la fel de rapid cand mâinile brunetului l-au prins din nou.

A început o luptă aprigă , in liniste completă.  Se fiecare dată când se elibera palmele brunetului îl prindeau din nou. Sa încruntat opiindu-se cateva secunde pentru a-și trage răsuflarea si a sărit din nou in razboi.

Un raset slab sa auzit din spatele sau. Blondul sa întors confuz dand de chipul amuzat al brunetului.

—De când esti treaz?? Se miră,  ne realizând cat de aproape era de el.