Pierdută de Crăciun!

❄️8❄️

- Cine ești? De unde ești? Spune-mi totul...!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
  Se uita la mine cu o privire curioasă... și era de așteptat să mă întrebe ce naiba fac aici...
  Mi-am luat aer în piept... și i-am povestit totul...
  - Mă numesc Anghelina Cook, locuiesc în America, acolo fiind un fotomodel...de Crăciun trebuia să fiu la Paris... cu părinții și fratele meu, Mark, însă ceva nu a mers bine și eu am ajuns în alt avion... spre Coreea... mi-am cumpărat un bilet înapoi spre America deoarece aveam niște bani la mine... am adormit și mi-au furat geanta, am început să merg pe străzi ca să gasesc vreo secție de poliție dar nu am găsit nimic, apoi am ajuns într-un parc, acolo s-a luat de mine un pervers, și eu...mmmm... l-am lovit...
  - Ogo, păi dar tu ești periculoasă, va trebui să fiu mai atent...îmi spune prefăcându-se speriat.
  - Te temi de mine? Nu ar trebui,îi spun zâmbind,și am început să fug, mă temeam ca să nu mă ajungă din urmă, și am intrat într-o casă la întâmplare... și apoi m-am trezit în dulap... și mai departe știi cea fost... îmi pare rău, nu vroiam să încurc la nimeni, nu am avut intenția să ajung la tine, deoarece eu habar nu aveam ce locuri sunt astea, eu doar eram speriată, dar cred că e mai bine dacă aș pleca...spun cu privirea la pământ deja având niște lacrimi în ochi, aproape că plângeam din cauza acestei situații stupide, în care se pare că Crăciunul nu ține cu mine în acest an.
  - Și unde să pleci? Eu zic că ar fi mai bine să stai încă aici, să te angajezi la un serviciu, și apoi o să poți procura bilet spre America și să pleci, iar cu serviciul te pot ajuta eu să-l găsești...
  - Serios, ai face asta pentru mine?
  - E Crăciunul doar! O fac din prietenie, și de ce să nu te ajut dacă o pot face?
  - Îți mulțumesc,îi spun îmbrățișândul strâns, îți mulțumesc pentru tot! Nu știu ce avea să fie cu mine dacă nu erai tu... iar cu prietena ta...
  - Hara...
  - Da, Hara, am să pot eu discuta cu ea, săi povestesc situația, sigur va înțelege. Sper.
  - Sper și eu, acum hai, să mâncăm!el se desprinde din îmbrățișare, ridicându-mă și eu imediat din pat, ne-am dus amândoi la bucătărie, unde micul dejun era deja gata...
  Îmi era foarte foame, iar în farfurii era pregătită mâncare în stil mai american... clătite... preferatele mele, care sunt sigură că sunt și delicioase.
  - Cum ai făcut asta?îl întreb cu gura căscată, fiind uimită de ceea ce vedeam.
  - Nu e așa de greu, este nevoie doar de timp și dorință, și oricum am văzut cum te uitai la ramenul de aseară, și la bețele alea, nu prea ești deprinsă cu ele.
  - Mda, nu prea am avut ocazia să mănânc ceva mai în stil "Coreean".
  - Ei, sper să-ți placă, ce-am pregătit...
  - Deja simt că sunt delicioase!
  Mă așez la masă și începem să mâncăm din clătitele făcute de el.
  Clătitele erau grozave, chiar mai bune decât le făcea mama, și că vine vorba de mama, îmi e dor de ea, și de Mark și de tatăl meu, îmi este dor de ei... de toți!
  La masă era prea multă liniște... mult prea liniște, acest lucru mă deranja un pic, nu îmi plăcea liniștea, sau singurătatea... și de aceea decid să opresc această liniște insuportabilă!
  - Mmm, și tu cum te numești?îl întreb fiind încă nesigură pe mine.
  Chiar dacă el era un om în care pot să am încredere, totuși încă simt o frică față de el, dar nu este acea frică obișnuită, ci una mai misterioasă, mai ciudată, însă tot odată plăcută...!? Pentru prima oară aveam acea stare de spaimă și tot odată de liniște... aceast sentiment fiind ușor plăcut...?!
  - Jeon Jungkook, poți să-mi spui Jungkook...
  - Bine, iar tu poți să-mi spui doar Angy, așa îmi zic doar cele mai apropiate persoane...
  - Angy, Angy... îmi spune el numele gândindu-se un pic,cine ți la inventat?
  - Mark.
  - Îți e dor de el?
  - Foarte tare... dar sper să îl revăd...

  - Și... poți să-mi spui cum arată acel "pervers"?
  - Mda... mă uitam la el un pic mai ciudat dar am oricum am decis să-l descriu pe "nebunul" ăla, el era gen un pic mai scund decât tine, avea o voce mai provocatoare, și mai fină, subțire... și era brunet... cred... dar era întuneric și nu l-am văzut prea bine...
  - Ok, deci, e Crăciunul, și va trebui să-l sărbătorim cumva...
  - Serios? Sărbătorim?!! Eu ador Crăciunul!!!
  - Da... dar va trebui să pleci cu Jin, băiatul de aseară și să-ți cumperi ceva... din haine...
  - Dar...
  - Plătesc eu! Și nu accept niciun refuz... oricum veți pleca și după produse, căci nu am nimic de mâncare...
- Eu pot să gătesc, ceva în stilul meu, ca să nu stau degeaba.
- Iar eu cu Jin ceva în stilul nostru, și v-a mai veni un prieten... Suga.
- Suga?mă uitam mirată la el, câți prieteni oare are!
- E cuminte, o să vă împrieteniți...
- Abia aștept să-l cunosc și pe el, și pe Jin...
Eram foarte fericită că e Crăciunul... și că până la urmă o să-l sărbătoresc... doar că nu cu părinții...din păcate!
Am terminat de mâncat, am spălat vasele, (de data aceasta eu), și m-am îmbrăcat în hainele pe care le aveam, căci oricum avea să-mi cumpăr alte haine, totuși nu v-a trebui să exagerez cu cumpărăturile deoarece cheltuielile nu sunt din bugetul meu...
~Jungkook~
L-am sunat pe Jin, i-am explicat că v-a trebui să plece la cumpărături, și logic că s-a revoltat, căci ce fel de cumpărături în ziua Crăciunului, unii oameni se pregătesc o săptămâna întreagă de această zi, iar eu mă pregătesc în ultimele clipe, oricum până la urmă a fost de acord, cu greu dar a fost de acord. În câteva minute a venit, i-am dat cardul meu lui Jin și au plecat spre mall.
Îl așteptam acum pe Suga, cel mai lenos prieten al meu, însă și cel mai deștept deoarece este specialist în domeniul IT.
Intru în camera mea, vrând să mă schimb, deschid dulapul și văd o cutie, care avea să i-o dau Harei de Crăciun, o deschid și tot acel ursuleț de pluș stă în acea cutie. Și ce avea să fac cu el? Hara nu mai este și nici nu mai vrea să vorbească cu mine. Dar, oare o săi placă Anghelinei? Oricum nu am ce face cu el... sper doar că o săi placă!
Se aude dintr-o dată soneria, dar nu asteptam pe nimeni în afară de Suga. Jin cu Anghelina nu aveau să termine atât de repede cumpărăturile iar Suga nu poate să ajungă atât de devreme, adică ar fi o minune!
Mă îndrept spre ușa de la intrare și o deschid...
~Mark~
Deschidem dintr-o dată ochii, adormisem și se pare că dormise prea mult. Acum era Crăciunul iar Anghelina e pierdută, și trebuia urgent să o găsesc!
Atunci mă gândeam la vorbele lui Jimin... a pierdut-o într-un cartier... oare e prin acele locuri? Ar trebui să aflu!
Ies din cameră și mă duc la Jimin care era în bucătărie.
- Jimin, am o idee, știu unde ar putea fi Anghelina!
- Interesant! Unde?
- Știi de acel cartier de care ziceai?
- Mmm, da.
- Ea poate să fie acolo! Îmi arați unde se află?
- Tu vrei să te duc în acel cartier, să întrebi fiecare persoană dacă a văzut o fată care nu prea știe locurile și care nu cunoaște coreeana, în această zi de Crăciun?
- Da!
- Ok.
Ieșim din casă îndreptându-ne spre locul propus, știu ce avea în vedere Jimin, știu că e Crăciunul și că lumea sărbătorește, însă eu trebuia să o găsesc pe sora mea!
Ajungem la destinație despărțindu-ne pentru a întreba toată lumea, adică bătând la fiecare ușă... sper ca eu ori Jimin să o găsească!
~Jungkook~
Mă îndrept spre ușa de la intrare și o deschid... era un necunoscut!
- Salut! Mă scuzi dacă te deranjez, dar eu caut o fată. Ai văzut-o prin preajmă?
Îmi spune arătându-mi o poză cu Anghelina...
Cine e ăsta? Și de ce o caută?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei, un nou capitol!!! Sunt cam ocupată și încerc din răsputeri să pun cât mai repede capitolele... sper să vă placă capitolul și vă mulțumesc că mă răbdați și îmi citiți cartea😘😘😘❤️💕