Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 29: O zi... perfectă?-partea I

Încercă încă o dată să se ridice dar şi de această dată nu reuşi nimic. O privise confuz.

- Spune-o!

- Nu.

- Jason Clark, mai vrei să vezi lumina soarelui vreodată?

Jason oftase şi o privise intens.

- Tu m-ai constrâns pe mine.

- Şi...?

- Eşti mai puternică ca mine.

- Şi...?

Jason o privise confuz şi profită din plin de clipa ei de neatenţie. Se eliberase şi reuşise să preia conducerea preluând poziţia dominantă. O împinse pe pat şi se urcă deasupra ei. Îi ţintuise braţele de pat şi o privi jucăuş. Acum era rândul lui să o chinuie. Îi sărută umărul şi urcă leneş pe gât în sus având grijă să nu rateze nici un petic de piele. Când în cele din urmă ajunse deasupra buzelor o amăgi într-un mod asemănător cu ceea ce a primit el. Îi sărută colţul gurii şi vârful nasului având grijă să nu întrerupă contactul vizual. Începuse să coboare la fel de leneş pe o parte a gâtului.

- Jason..., mormăise Bella atrăgându-i atenţia de la o porţiune de piele.

Jason înţelese imediat ceea ce trebuie să facă. Îşi presă buzele de ale ei şi îi oferise mult doritul sărut. Buzele lor se striveau fară milă în dorinţa nebună de mai mult. Inimile lor începuseră să se sincronizeze în timp ce amândoi îşi ţineau respiraţia.

Rămas fără aer,  Jason se desprinse din sărut şi o privi zâmbindu-i trufaş. Chipul Bellei se întroşise puternic în timp ce pieptul urca şi coborea grăbit inspirând oxigen. Jason începuse un atac  flămând asupra gâtului ei şi nu se opri când aceasta încecă să îl oprească.

Prinsă în magica plăcere ce îi era oferită Bella nu observase mâna pricepută a lui Jason desfăcându-i cămaşa. Închise ochii şi îşi lăsase un geamat să îi mângâie urechile fine.

Trei bătăi scurte în uşa camerei întreupseră momentul de intimitate dintre cei doi. Jason se oprise confuz şi o privi pe fata de sub el.

- Draga mea,  eşti bine? se auzise vocea lui Charlie de după uşă.

Jason o privise pe Bella speriat. Pe faţa şatenei se putea simţi acelaşi lucru, dar chiar şi aşa nu se blocase. Îl privise calmă şi sigură pe sine.

- Ascunde-te în dulap!

- Poftim?

Uimirea lui putea fi distinsă şi în glas.

- Nu te poate găsi la mine în cameră!

- De ce nu? Doar suntem împreună.

Pentru câteva secunde Bella se pierdu. Nu fusese nimic oficial, ci spontan.

- S-suntem împreună, nu?

Cele trei bătăi scurte de mai devreme se auziseră încă o dată.

- În dulap!

Jason clipise surprins de tonul poruncitor şi hotărârea din glasul Bellei. Împins de ea de la spate, ajunse să fie închis în dulapul ei cu haine. Uşile îi limitaseră lumina şi îl lăsase prins în garderoba dinăuntr-ul său.

Bella se aşezase în faţa oglinzi şi începuse să îşi aranjeze cămaşa puţin cam şifonată.  O secundă mai târziu Charlie Jones intră în camera ficei sale. Din oglidă îl privea fica lui.

- Eşti singură?

Tonul pe care îl folosise îi dăduse de înţeles Bellei că acesta era surprins să o găsească singură.

- Normal că sunt sigură, cu cine aş putea fi?

- Cu un băiat, cum ar fi Jason.

Bella se înroşise şi încercase să mascheze acest lucru forţând un strănut. Aşa cum era de aşteptat, tot părul îi venise în faţă şi îi acoperise chipul.

- De ce aş fi cu Jason?

- Te-am auzit gemând.

Bella nu se aşteptase ca sunetul produs de ea să se audă atât de tare.  Îşi simţise obraji cum se încălzesc mai tare şi încercă să îşi perieze părul cu mâinile

- Mă luptam cu un smoc de păr, nu am realizat căt de tare am ţipat.

Bella îl privise printre şuviţe pe tatăl ei. Stătea perfect drept şi cu mâinile încrucişate. Ceea ce o înfioră cel mai tare era privirea lui. În secunda următoare îl văzuse cum se pune în mişcare.  Îi prinse părul între mâinile sale mari şi îl aranjă asemena unui stilist.  Îi puse părul şaten peste umeri arătând spectaculos de frumos în felul său puţin înfoiat.

- Întodeauna ai avut o  problemă cu smocurile de păr!

Bella zâmbise fiind conştientă că minciunda fusese înghiţită. 

- Ştiu cât de mult îţi doreşti să scapi de Jason.

Bella clipise surprinsă de vorbele tatălui său. Nu vroia ca Jason să pleacă, îi plăcea prezenţa lui. Acum îl dorea tot mai aproape.

- Voi avea grijă să nu te deranjeze în nici un fel. Dacă încearcă ceva, o să îl las fără moştenitori!

Bella îi zâmbise forţat reflexiei sale din onglindă. Charlie îi dăduse un sărut părintesc pe creştetul capului şi o lăsase singură.

După ce plecă şi trecu ce a vreme se repezise la dulap şi deschise uşile mari din lemn. Înăuntru îl găsise pe Jason inspectând tricoul ei preferat. Vârcolacul blond îi zâmbise copilăreşte şi ieşise. Nu fusese atent la ceea ce discutaseră Bella şi tatăl ei. Sperase să găsească haine care încă purtau mirosul ei, orice care fusese purtat suficient de recent încât să îi satisfacă acest moft.

- Acum, unde rămăsesem?

Jason se apropiase de ea brusc şi îi captase buzele într-un sărut. Nici o reţinere sau împotrivire nu se putus distinge în răspunsul ei. Când Bella se depărtase, Jason începuse un nou asediu asupra maxilarului ei.

-  Opreşte-te.

- De ce aş face asta?

- Tata este acasă.

- Şi...?

- Nu ai auzit ce am discutat? Aproape ne-a prins.

Jason se oprise şi o privise.

- Dacă ne prinde o să te omoare!

- vrezi că va reuşi? îi răspunse Jason zâmbind.

- Jason, vorbesc serios! Nu vreau să vă bateţi.

- Atunci spune-i să nu se bage între noi.

Bella oftase şi îi prinse faţa între mâini.

- Nu vreau să ştie momentan.

Jason zâmbise sub influenţa constrângerii.

- Nu înţeleg de ce vrei asta dar dacă este dorinţa ta, o voi respecta.

Bella zâmbise în timp ce Jason o prinse din nou într-un sărut.

- Nu te ştiam aşa de pupăcios!

- Asta pentru că nu mă ştiai.

- Adică jucai treatru?

- Înainte vroiam să intru în patul tău, acum vreau să intru în inima ta.

Bella se lăsase sărutată fugar şi apăsat.

- Haide, pupăciosule, trebie să mâncăm.

Jason deschise uşa de la cameră politicos şi o pofti de fată înaintea sa. De îndată ce ajunseră la parter, Bella îl văzuse pe Charlie grăbit.

- Bine că ai coborât! A apărut o urgenţă şi trebuie să plec.

Înainte ca Bella să poată spune ceva, Charlie o sărută părinteşte şi ieşise pe uşă afară.

- Tocmai am rămas singuri, îi spuse şoptit Jason. Ştii ce înseamnă asta?

- Ce înseamnă?

- Că putem face ce vrem noi! îi răspunse zâmbind.