Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 46: Atacul

Ben parcurse grăbit holul spre camera lui Jason. În informaţile primite de la Caden nu găsise nici o oră sau indiciu care să îi indice momentul exact în care vampirii vor trece prin Roaring Springs.

Ben bătuse scurt de trei ori în uşa de la cameră şi o deschise fără să aştepte un răspuns. Spre surprinderea sa găsise patul mare gol şi dezordonat. În camera cândva curată predomina haosul dar cel puţin aerul era curat mulţumită ferestrei deschise. Pătrunse în baia mică sperând să îl găsească acolo pe fiul său. Negăsindu-l şi temându-se de o întârzâiere prea mare sărise pe geam. Asemenea unui alpha puternic şi antrenat pe măsură reuşii să se transforme înainte de a ajunge jos. Corpul său acoperit cu blană neagră pornise spre pădurea ce îl înconjura. Inspirase puternic şi găsise uşor şi în timp util urma lui Jason. Deloc surprinzător fiul lui alese să meargă la locul unde tatăl său obijnuia să îl folosească în scopuri meditative. Un zâmbet mic transformă pentru câteva secunde faţa lui Ben.

Cu cea mai mare viteză pe care o putea avea, Ben pornise spre locul său sacru. În cel mai scurt timp ajunse şi reuşi să îl vadă pe fiul său antrenându-se mai riguros ca oricare vârcolac din haită. Jason se folosise de natură şi luase pe post de greutate unul dintre bolovanii din prejurul cascadei. Bolovanul masiv şi greu se ridica şi cobora la intrevale regulate în timp ce de sub el se auzea respiraţia lui Jason. Cu o ultimă sforţare vârcolacul cu păr nisipiu aruncase bolovan pe celălalt mal al râului.

- Ştiu că eşti acolo, spuse Jason.

Ben clipise surprins de simţul olfactiv puternic al lui Jason. Ieşise din pădure şi se îndreptă spre el. În timp ce înainta se transformase treptat în om.

- Văd că te antrenezi din greu.

Jason zâmbise mândru. Se ridicase de pe pământ şi îşi scutură mâinile de praf. Pielea lui strălucea în razele soarelui.

- Vreau să o salvez pe Bella, asta e tot ce pot face.

Ben înaintase spre fiul său.

- Când am văzut camera goală şi devastată am crezut că ai plecat în căutarea ei.

Jason pufăi.

- Şi să îi pun viaţa în pericol? Prefer să stau şi să aştept decât să o pierd pe vecie.

- Chiar şi după ce te-ai antrenat atâta timp?

- Nu pot risca să o pierd din cauză că nu am puţină răbdare.

- Uite-te la tine, Jason! Eşti mult mai puternic. Poţi merge să o cauţi şi să o salvezi fără probleme.

Jason devenise rigid la auzul acestor cuvinte. Nu înţelegea de ce se comporta aşa tatăl său.

- Nu voi risca viaţa Bellei indiferent de cauză, repetase mult mai dur de această dată Jason.

- Ai dreptate, imi cer scuze. Ce ar fi dacă am petrece puţin timp împreună toţi trei. Ce zici, Chad?

Jason devenise rigid. Se lăsase distrat de conversaţie şi nu simţise mirosul fratelui său venind din apropiere. Chad ieşise din ascunzătoarea oferită de pădure şi se apropie de cei doi. Asemenea tatălui său, Chad se transformă din mers dar mult mai lent.

- Ei? Ce zici?

Chad se uitase încruntat la Jason. La fel făcu şi cel din urmă dar cu mai multă agresivitate.

- Nu am timp. răspunse Chad.

- Oh, haide! Ce ai de făcut înafară de a te juca toată ziua? Petrecem doar noi trei, ca şi băieţii.