Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 29: O zi... perfectă?-partea I

Bella simţise o mână caldă atinguându-i leneş spatele. Mişcarea produsă era atât de plăcută şi de calmă încât nu îşi putuse oprise un oftat. "Perna" ei se ridica şi coborea uşor în timp ce un ritm plăcut îi răsuna în ureche. Relaxare şi foarte multă comoditate erau cele mai bune cuvinte pe care le putea descrie poziţia în care se afla. Capul ei se odihnea pe pieptul cald al lui Jason în timp ce acesta executa mişcari şi desene complicate pe spatele ei. Nu ştia dacă era posibil dar aproape că îşi auzea un mic tors venind din piept.

Foarte leneşă şi înceată, Bella îşi ridicase capul şi îl privi pe cel cu care stătuse întreaga noapte în aceiaşi poziţie. Ea se gândea cât de amorţit şi de obosit era Jason privindu-l.

- 'Neaţa.

Vocea uşor răguşită a lui Jason îi trezise fiori Bellei. Îi privise atentă buzele frumos conturate şi cărnoase. Păreau uscate şi îndurerate după un strop de apă. Bella se ridicase puţin mai sus şi îi prinse faţa în mâna ei. În secunda următoare buzele uscate ale lui Jason deveniseră umede şi răsfăţate de cele ale Bellei.

- Cum ai dormit? o întrebase în momentu în care se despărţiseră.

- Ca un bebeluş. 

Bella se întinse la loc pe pieptul lui şi îşi reluă atenta ascultare asupra bătăilor ritmice ale inimii salvatorului ei. Încă nu îi venea să creadă cele întâmplate cu o seară în urmă. Aproape fusese violată de un beţiv iar Jason comise o crimă. Îi salvase fundul care dintr-un motiv aproape nesimnificativ intrase într-o zonă periculoasă. Aşa cum în orice rău există şi un bine, noaptea precedentă îi apropiase pe cei doi şi îi făcuse să reia vechea legătură. Chiar şi după cele petrecute în urmă cu un an, Bella se lăsase în braţele vârcolacului care îi transformase viaţa.

- La ce te gândeşti atât de intens?

Vocea mai mult şoptită a lui Jason o făcuse să redevină conştientă de ceea ce este în jurul ei.

- La nimic important.

Jason îi prinse bărbia între degetele sale şi o obligase să îl privească în ochii albaştri.

- Spune-mi ce te frământă.

Bella îi zâmbise suav.

- Constrângerea nu va funcţiona asupra mea.

Bella se lăsase din nou mai aproape de chipul lui până când ajunsese să îşi lipească fruntea de a sa.

- Şi, mă rog, de ce nu ar funcţiona?

Vocea lui devenise o şoapată în timp ce privea în ochii căprui incredibili de frumoşi ai şatenei.

- Pentru că eu te constrâng pe tine, nu tu pe mine.

- Nu mă poţi constrânge, îi spuse zâmbind.

- Crezi?

- Nu cred, sunt sigur.

Bella îi termină afirmaţia atingând jucăuş buzele lui. Când acesta le depărtase puţin mai mult şi încercă să forţeze un sărut, Bella se retrase zâmbind. Jason încercă să îi prindă faţa în mâinile sale şi să o sărute dar braţele lui fuseseră ţintuite de pat.

- Nu pot să cred că faci asta!

- Acum cine constrânge pe cine?

Jason încercă să se ridice brusc dar totul era în zadar. Rămase ţintuit de pat cu Bella deasupra lui.

- Să te aud.

Jason zâmbise jucăuş privind-o.

- Bine, ai câştigat.