Capitolul 45: Mobilizări

8.3K 565 28
                                    

Ben stătea relaxat în scaunul biroului său. Tocmai ce încheiase o convorbire cu tatăl Bellei, Charlie Jones, şi constatase că acesta retrase plângerea de dispariţie a fetei sale în urmă cu aproape o lună. Timpul trecuse foarte repede pe lângă el iar cu greu conştientizase că sărbătorile de iarnă se apropiau cu repeziciune. De vină putea fi şi toamna târzie care nu înceta să fie prezentă şi se mişca leneş în plecare ei. Aerul se răcise şi prevestea tot mai mult venirea iernii plăcută pentru vârcolaci. În esenţa lor, vârcolacii erau creaturi care trăiseră şi se dezvoltaseră în natură şi în special în păduri. Fiecare anotimp era plăcut vârcolacilor dar iarna îi atrăgea pe majoritatea cu zăpada sa şi tumbele pe care le puteau face, cu iepurii atât de pufoşi şi albi care ieşeau din vizuinele lor, cu liniştea pădurii, cu focurile în aer liber şi provocările extreme. 

Ben zâmbise privind pe fereastră. Asemenea unui vârcolac care trăise aproape toată viaţa sa în pădure, îşi putea da seama când schimbul anotimpurilor era foarte aproape. Sfârşitul lunii Noiembrie era încă plăcut dar presentimentul că ninsoarea va începe din primele zile ale lunii Decembrie se accentuă treptat.

Alarma stridentă a unui telefon îl deranjă din momentul său de linişte. Se întoarse pe birou ş răspunse automat.

- Salut, Benjamin!

Vocea groasă şi zâmbitoare a lui Caden îl readuse în camera în care se afla.

- Caden.

- Mă bucur că mi-ai reţinut numele.

- Nu l-aş putea uită nici dacă aş vrea! îi mârâise Ben.

- Exact asta şi vreau! Acum, vreau să îmi spui ce asociezi cu numele meu de nu m-ai putut uita.

- Eşti răpitorul Bellei! Nu te pot uita nemernicule!

- Mă insulţi?! vocea lui Caden îi spuse lui Ben că acesta era surprins. Nu uita că Bella este la mine aşa că nu forţa nota. 

- Să forţez nota? Bella nu va păţi nimic, chiar tu ai spus-o.

- Am spus că nu îi voi face nimic, dar nu garantez acelaşi lucru şi pentru subordonaţi mei.

Ben se enervă. Chiar dacă Bella era cum era şi nu încercase să scape trebuia să fie ceva la mijloc iar acum era mai mult ca sigur că nu putea.

- Nenoro...

- Benjamin! Nu vorbi urât că altfel nu o vei mai vedea pe Bella în veci.

Ben îşi înghiţi protestele şi cuvintele "frumoase" care vroise să i le spună.

- Bun, văd că te-ai calmat.

Ben tăcuse pentru că dacă nu ar face-o Bella ar avea de suferit.

- Vreau ca tu să faci ceva pentru mine.

- Eu?! întrebase Ben şocat.

- Da. Vreau să te ajut.

- Cum? Punându-mă să îţi fac munca jegoasă? Nu am nevoie de ajutorul tău!

- Limbajul Ben, limbajul. Vreau ca la finalul acestor doi ani să vezi adevăratul motiv pentru care am făcut toate acestea.

- De ce?

Nici un răspuns nu venise din partea lui Caden.

- De ce nu mi-o dai pe Bella?

- Am nevoie de ea.

- Şi eu am nevoie de ea. Băiatul meu e îndrăgostit de ea iar faptul că ea nu e lângă el îl distruge. De ce nu mi-o dai?

Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum