Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 5: Întrebări

Camy se așeză pe pat. Îi zâmbi.

- Dă-i drumul, întreabă-mă ce vrei.

Bella o privi. Ce întrebări i-ar putea adresa. Erau o grămadă care îi traversau gândurile. Care dintre ele era mai potrivită? Care nu ar fi făcut-o să se supere pe ea? Dacă spunea ceva greșit iar Camy o pleznea? Îi era teamă să nu spună o prostie. Camy observă reținerea ei.

- Întreabă-mă ce orice, nu-ți voi face nimic.

- De ce l-ai pleznit? se trezi întrebând.

- Știi, când am spus că poți să mă întrebi orice, nu am crezut că va fi aceasta prima întrebare. Dar am să îți răspund. Eu sunt mama lui Jason și nu îi permit să îmi spună pe nume, nu ar da dovadă de respect. 

Camy zâmbi terminându-și propoziția. Bella o privi uimită. Mamă? Este imposibil. Este atât de tânără iar corpul ei nu dă semne că a avut parte de o sarcină.

- Mamă?! spuse atât de șoptit încât era sigură că nu o auzise.

- Jason este copilul meu iar eu i-am dat viață. Credeam că știi ce înseamnă cuvântul mamă.

Bella privi fața zâmbitoare a lui Camy. Zâmbetul era menit să o destindă și să o facă să se simtă mai în siguranță. 

- Știu ce înseamnă, doar că...

- Nu arăt ca și cum aș fi mamă, termină ea în locul ei.

Bella se înroși pentru că exact asta era ceea ce ar fi spus. 

- Din momentul în care o să începi să te transformi o să realizezi cât de repede poți să pierzi în greutate. Iar dacă alegi și să mergi la sală, nu doar că o să arăți bine, dar o să pui mai repede ceva mușchi pe tine.

- Jason... este singurul tău copil? întrebă timidă.

- Nu, îl am pe el, Brad, Chad și Ronnie spuse extrem de relaxată.

- Brad nu mi-a spus că are frați.

- Dar ce ți-a spus?

Bella se gândi la puținele momente în care vorbiseră despre familia lui. Niciodată nu spunea ceva concret, doar chestii vagi.

- Nu prea multe, doar lucruri vagi.

- A menționat vreodată că are un frate geamăn?

- Poftim?! Niciodată. N-am știut nimic despre familia lui.

Camy zâmbi trist. Observând aceasta, Bella încercă să o înveselească puțin.

- Ai încercat să îți prinzi coada de lup?

Punct ochit, punct lovit. Camy izbucni într-un râs colorat întinzându-se pe pat. Era atât de molipsitor încât Bella nu se putu stăpâni și râse și ea la rândul ei. Era atât de plăcut să râdă alături de cineva și să se simtă în largul ei. După atâta durere pe care a suportat-o un râs copios este exact ceea ce avea nevoie.

- Deci... acum sunt un vârcolac? 

- Întocmai.

- Și va trebui să urlu la lună?

Camy chicoti la auzul întrebării.

- Depinde în ce stadiu de vârcolac ești...

- Stadiu? o întrerupse.

- Există trei stadii foarte importante. Primul, este cel în care ești acum. Adică nu te transformi de loc pentru că ești virgină. Ai acces la puterile unui vârcolac din stadiul doi sau trei dar fără să treci prin oribila tortură a transformări. Luna nu are absolut nicio o influență asupra ta. Cu alte cuvinte ești un om cu superputeri. Al doilea este cel în care semeni cu un om, adică îți sfâșii hainele și stai în două labe sau când vrei în patru. Cu alte cuvinte semeni cu un om păros cu bot de lup și urechi care se transformă doar în timpul faimoasei luni pline. Arăți oribil și nu prea ai șanse de a sta într-un grup. Și da, chiar urli la lună. Al treilea stadiu este cel în care te transformi într-un lup la propriu, durerea nu este atât de insuportabilă ca cea prin care ești nevoit să treci atunci când ești în stadiul doi. Puterile sau avantajele, spunele cum vrei, sunt mai mari decât în celelalte stadii. Trăiești într-o haită dar și înafara ei.

Pentru Bella era deja prea multă informație. Avea nevoie urgentă de mai multe explicații.

- Cum treci din stadiul doi în stadiul trei?

- Dacă ești un vârcolac aflat în stadiul unu sau doi poți trece în stadiul trei dacă faci parte dintr-o haită. 

- Adică poți sării peste stadiul doi dacă ești într-o haită? 

- Exact. Așa fac toți cei care se nasc într-o haită. Poți să faci parte dintr-una numai dacă te naști sau ești acceptat. Nouă, vârcolacilor care ne naștem într-o haită, nu ne place să îi primim pe alții din exterior. Atunci când un vârcolac aflat în stadiul doi intră în haită, are tendința de a încerca fi violent și vrea să controleze totul.

- Și dacă un vârcolac aflat în stadiul unu intră în haită? întrebă Bella cu timiditate.

- Atunci este primit cu brațele deschise. Pentru că nu a avut ocazia de a trăi în sălbăticia transformărilor din stadiul doi, un vârcolac aflat în primul stadiu este mult mai plăcut. Nu este atât de violent și are o carismă care îi atrage pe toți.

- Asta însamnă că nu mă voi transforma în niciun fel?

- Exact.

- Iar luna nu mă poate influneța absolut deloc?

- Ai înțeles.

- Atunci de ce spui că sunt un vârcolac? nedumerirea i se putea citi pe față când adresase întrebarea.

Camy făcuse o pauză în care își alesese cuvintele.

- Brad era vârcolac. El te-a mușcat iar acum ai posibilitatea de a trece prin cele trei stadii.

- Dar de ce spui în continuare că sunt un vârcolac? Eu nu mă simt diferită.

Camy inspiră zgomotos.

- Bella, ești vârcolac pentru că absolut toate cele cinci simțuri s-au dezvoltat. Momentan, nu poți să îți dai seama pentru că nu te-ai trezit de mult timp și va necesita puțin timp până când corpul tău se va obișnui cu schimbarea. 

- Când voi putea să îmi dau seama?

- Depinde. La fiecare persoană este diferit.

- Doar cele cinci simțuri mi s-au dezvoltat?

Camy îi zâmbise.

- Nu, ești mai rapidă ca un om normal, te vindeci mult mai repede, poți ”simții” pericolul. Instinctele tale s-au dezvoltat și ele tot odată, dacă instinctul îți spune că trebuie să faci un anumit lucru, atunci trebuie să îl faci pentru că nu e de rău. 

- De ce îmi sună vocea așa ciudat?

Camy îi zâmbi.

- Înainte să te trezești te-a durut gâtul...

- Da, o întrerupse Bella.

- În principal, corzile tale vocale au început să sufere și ele transformări. Când te vei transforma, nu vei avea aceiași voce inocentă de om. Vocea ta va deveni mai groasă și puternică astfel încât să poți urla la lună, dacă vrei, dar și să fii auzită de la o distanță foarte mare. Mă îndoiesc că dacă un om ar striga cât l-ar ține plămânii ar putea fi auzit de la mai mult de cinci sute de metri. Vocea ta este răgușită până se va obișnui organismul tău cu schimbările. 

- Va trebui să port ochelari?

- Cum am spus, ai suferit transformări ale organismului. Cu ajutorul ”noilor” tăi ochi vei putea să vezi de la o mai mare distanță ca un om normal. Toate funcțiile organismului vor trebui să se obișnuiască cu schimbarea suferită. Până atunci vei trăi într-o așa zisă ceață.

Între cele două se așternu liniștea. Bella se juca nu plapuma care o acoperea iar Camy privea absentă tavanul.

- Dacă Brad m-ar fi mușcat fără să fi suferit transformarea, aș mai fi devenit vârcolac? vocea Bellei străpunse liniștea care sa așternut.

- Brad era un vârcolac aflat în stadiul trei, cu alte cuvinte, oricând te-ar fi mușcat suficient de tare încât să îți de-a sângele, te-ar fi transformat.

- De ce vorbești despre el la trecut?

Camy o privise dezvăluindu-i tristețea ce stătea ascunsă în ochi ei negrii. Când vorbi, tonul vocii îi trăda sentimentele.

- Brad e mort.