Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 44: Cercetare

Scuzaţi întârzâierea şi vă rog citiţi nota autorului de la finalul capitolului. Scuza-ţi-mi eventualele greşeli şi... lectură plăcută!

Bella privea chipul zâmbitor al lui Caden. Brunetul îl sunase pe Ben iar pe parcursul a celei mai mari părţi a convorbirii avusese parte de intimitate. Plecase în biroul lui iar acum se întoarse în livingul unde ceilalţi aşteptau. Caden fusese chemat de Ginger care îi oferise oportunitatea ideală de a încheia convorbirea.

- Dig este tare neastâmpărat, îl informase ea.

Dig, câinele demon ronţăia cu patimă una dintre pernele decorative de culoare crem. Auzindu-şi numele, câinele se oprise pentru câteva secunde din activitatea sa pentru a asculta ce se vorbeşte despre el. Când Ginger termină de vorbit Dig apucase de unul dintre colţurile pernei şi o scuturâ dintr-o parte într-alta cu frenezie.

- Câine rău! strigase Ginger de formă spre el.

Dig se întinse pe jos şi puse una dintre labele sale din faţă pe pernă ca mai apoi să continue ronţăiala sa. Caden merse în dreptul său iar acesta se opri din ronţăială privindu-l. Caden se lăsase pup şi îl privi insistent.

- Bun băiat!

Dig se lăsase mângâiat pe cap şi scărpinat între urechile drăgălaşe. Pentru câteva secunde câinele demon avusese parte de acest tratament atât pe cap cât şi pe corp înainte de a fi întrerupt în mod subit. Caden se ridicase în picioare şi pornise spre uşă spre surprinderea şi indignarea lui Ginger.

- Unde mergi?

Caden se întoarse pe călcâie deranjat de întrebare. El, conducătorul, nu era obligat să răspundă în faţa nimănui. Chipul Bellei era radios ca de obicei iar privirea ei îi spuse cât de curioasă era şi ea unde se îndreaptă el. Sub efectul atenţiei cuvenite Caden se răzândise gândindu-se că nu era chiar atât de rău să se ştie încontro se îndreaptă. Poate că va primi o vizită din partea ei, doar vorbise o periodă destul de îndelungată cu Ben.

- La mine în birou, am câteva chestii de rezolvat.

Caden ieşise din living şi parcurse labirintul de holuri până la biroul său. De îndată ce se aşeză formase numărul unui subordonat din cel mai apropiat oraş. Vârcolacul italian pe nume Alonzo era un doctor care se bucura de popularitatea meritată pe seama muncii depuse. După cel de al doilea ton vârcolacul răspunse.

- Vreau analize complete, intrase direct în subiect Caden.

- Mâine pe la ora trei e bine?

- Michael şi J vor escorta trei fete.

- Îi voi aştepta.

Caden închise telefonul fără a da un semn că asta intenţiona. În timp ce se relaxa pe spătarul scaunului nu se putea gândii decât la Bella şi la lipsa ei de curiozitate. Pe toată durata a celor două luni care trecuseră se aşteptase ca ea să îl chestioneze cu locul unde se afla. Ascunzătoarea era dotată cu ultimele aparaturi apărute pe piaţă deşi se afla într-o rocă foarte puternică. Utilităţile precum apa curentă şi electricitatea nu lipseau iar semnalul pentru reţeaua de telefonie mobilă era destul de puternic. O oază de modernitate într-un loc pustiu.

Două bătăi scurte se auziseră în uşa biroului. Caden nu se putea opri să nu se gândească la trupul Bellei de partea cealaltă a uşii.

- Intră, spuse el serios.

Uşa se deschise iar din spatele ei se ivise exact ceea ce sperase. Caden făcuse un semn spre scaunul din faţa lui iar Bella se aşeză timidă. După ce ea tăcuse o perioadă în care îşi căutase cuvintele Caden preluase iniţiativa. Aşa cum se aşteptase, o conversaţie cu cei de acasă a tulburat-o.