Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 12: O zi cât se poate de normală...

Bella simţi o mâna caldă atingându-i spatele. Capul ei stătea sprijinit de ceva tare şi cald. Acel ceva urca şi cobora la intervale regulate legănând-o. Mâna protectoare o trase mai aproape iar ea îmbraţişa trupul care o încălzea. Un mormăit slab se auzise din partea lui Jason înainte ca Bella să adoarmă la loc.

**********

Razele soarelui o bâzâiau obligâd-o să se trezească şi să zâmbească. Trupul fin şi cald dispăruse sumbit de lângă ea lăsând în urmă doar un miros de scorţişoară. Bella trase adânc aer în piept înbibându-şi simţul olfactiv cu acea mireasmă înbietoare. Nu durase mult şi se trezi cutreierând patul imens în urma blondului cu trup de zeu. Chiar dacă mirosul său specific era prezent şi dădea de înţeles prezenţa sa în încăpere, Jason nu era de găsit. Patul se simţea gol fără el iar camera părea pustie.

Bella se ridică în şezut şi privea camera. Era imensă şi frumos decorată în crem şi alb. Pe fotoliu din piele de culoare crem găsise o pereche de pantaloni de trening gri şi o bluză sport. Ambele articole erau bărbăteşti iar ea nu se putuse abţine să nu creadă că acestea aparţineau lui Jason.

Îmbrăcarea hainelor nu durase mult. Ambele erau puțin mai largi pe ea şi îi trezeau imagini cu purtătorul lor. Nu îşi amintea cum ajunsese acasă. Gândul că Jason o purtase pe braţe îi trezea fiori intenşi. Îi plăcea felul în care o privea şi cum avea grijă de ea. Chiar dacă era mai pervers, tot îl simpatiza. Faţa sa când o privea în acel mod jucăuş o făcea să se topească pe picioare iar când era însoţită de câte un zâmbet credea că va leşina. Tonul autoritar şi serios pe care îl folosea când dădea explicaţi o captase din prima secundă când îl auzise. Ştia cum să dea explicaţi de o aşa natură, încât răspundea la toate întrebările rostite sau nerostite. Doar gândul la unul dintre zâmbetele lui minunate o făcuse şi pe ea să zâmbească. Nu înţelegea ce se întâmplă cu ea, orice făcea tot la el o purta gândul.

Îşi atinse în treacăt buzele iar zâmbetul i se lărgise. Nu îi venea să creadă că, în urmă cu câteva ore, la sărutat. Buzele ei cunoscuse atingerea caldă şi tandră a buzelor sale mari și cărnoase. Încă de când se trezise în casa familiei Clark dorise acea atingere. Radia de fericire că avusese parte de ea noaptea trecută, și nu doar o dată.

A ieșit din cameră și a coborât scările ajungând la parter. A trecut pe lângă bucătărie dar nu găsise pe nimeni așa că a continuat să meargă până la living. Deloc surprinzător, acolo găsi pe toți membri familiei. Cu o privire mai atentă, observase că Ben lipsea. Pe canapea a reușit să deslușească capetele celor trei frați iar într-un colț mai îndepărat distinse capul lui Camy. Zâmbind, își luase avânt și se aruncase în față. Trupul ei căzuse în poala lui Jason speriindu-l atât pe el cât și pe ceilalți. Un icnet părăsise buzele lui suculente iar un strigăt de fată se auzise în încăpere. Privirea tuturor mătură camera în găsirea sursei. 

- Ce a fost asta? întrebă Bella.

Mâinile lui Jason creaseră o cușcă în jurul ei în timp ce se întâlneau de partea cealaltă a ei ținând de joystick. Camy stătea de partea cealaltă a canapelei privind spre cei din stânga sa. Stăte turcește cu un bol plin de chipsuri în brațe. Cel mai aproape de ea se afla Ronnie, apoi Chad iar ultimul fiind Jason cu Bella în brațe. 

- Frumos țipăt Chad, spuse Camy plictisită.

- Chad, tu ai țipat așa? îl întrebă Bella surprinsă.

Fața lui Chad căpătase o nuanță rozalie.

- N-nu!

- Ba el a țipat, interveni Ronnie

Ronnie nu părea deloc afectat de prezența neașteptată a Bellei. El continua să se joace liniștit.

- Gura, piticule! Tu ai țipat așa! încerca Chad să scape de vină.