Cu un ultim strigăt de durere, Bella se prăbuşise pe podeaua de beton a subsolului. Ritualul lung şi dureros luase în cele din urmă sfârşit iar trupul suferind cedase. Zăcea întinsă, mintea ei plutind fără oprire spre drumul bine cunoscut al tărâmului viselor. Răceala betonului îi calma muşchii şi îi servea mai mult ca un medicament. Simţise vag cum trupul ei este ridicat iar căldura ce o atinse îi scoase un mic geamăt. Era greu de descoperit ce tip de geamăt era: de uşurare, durere sau de recunoştinţă? Nici ea nu ştia.
Pentagrama absorbise tot sângele şi luase culoarea acestuia. Prima oară când aceast fusese complet colorată, Chad crezuse că totul se sfârşise, dar greşise. Pentagrama "arse" lăsând în urmă doar praf care amintea de chinurile şatenei. Nu fusese suficient sângele luat de pentagramă şi durerea lăsată în urmă. Ritualul făcuse să răsune în întreaga încăpere trosnitul de oase. Şi nu erau oasele oricui. Scheletul Bellei pocnise violent, fără a ajunge la forma sa de lup. Fiecare os se rupea şi se unduia într-o maineră dureroasă în locurile în care acestea aveau să fie rupte la momentul transformării, apoi se regenerau. Ce era cel mai surprinzător, era felul magic în care acestea se regenerau şi se unduiau. Nu era prins nici un tendon, nici un muşchi, nu se crease nici o hemoragie. Dar chiar şi aşa, Bella tot suferise durerea lor.
Chad sărise spre Bella din prima secundă în care ritualul luase sfârşit. Lumânările îşi sinseseră pentru câteva secunde pâlpâitul vioi lăsând întreaga încăpere în beznă. Când acestea se aprinseseră la loc, dezvăluiseră trupul Bellei căzut.
Trupul ei era rece iar hainele pline de sudoare. Chad îi analiza chipul obosit şi transpirat. Oricât de mult îşi dorise să îi administreze un calmant sau anestezice, nu putea face acest lucru. Nu ar fi funcţionat şi exista pericolul de a-i spori durerea.
- Orice ar fii, nu o lăsa să doarmă, se auzi vocea autoritară a Oliviei.
Scos din transa magică a chipului ei, Chad îşi îndreptă privirea spre vrăjitoare. Olivia stătea în picioare datorită braţelor lui Ben. Se putea vedea şi pe ea extenuarea, poate nu atât fizic cât psihic. Picioarele Oliviei cedaseră în cele din urmă iar Ben nu ezitase să o ridice în braţe sub privirea atentă a lui Camy. Obosită, Olivia îşi lăsă capul să se sprijine de cel al conducătorului haitei. Buzele lor erau foarte aproape iar singurul lucru care împiedica atingerea lor era Ben care îşi privea atent fiul şi o respingea.
- Are nevoie de odihnă, la fel ca noi toţi.
- Nu o lăsa să doarmă, îl contrazise Olivia.
Ben o privi pe Olivia cu coada ochilor refuzând ca buzele lor să se atingă.
- Dacă adoarme va muri. Nu o lăsa să doarmă.
- Nu o laşi să doarmă de parcă ar fi născut!
Spre surprinderea tuturor Jason se alăturase conversaţiei în loc să sară la Chad şi să o smulgă pe Bella din braţele lui.
- Nu am chef să mă contrazic pe seama a ceea ce a păţit, Jason.
- Pot face un duş?
Toate privirile din cameră se îndreptaseră spre Bella. Vocea ei era răguşită de la ţipat şi părea chinuită.
- Atâta timp cât nu dormi, poţi face orice.
- Şi când pot să dorm?
- După ora trei.
- De ce ora trei? adresase Chad întrebarea dorită de Bella.
- Copiii din ziua de azi sunt mai curioşi ca... ca... sunteţi foarte curioşi!
- Ai de gând să spui ce e înainte de ora trei?
Aparent, vocea lui Camy era foarte relaxată şi nu se putea citi nici un sentiment în acţiunile sale.
CITEȘTI
Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)
WerewolfBella, o simplă adolescentă normală cu o viață aparent fericită. Totul este perfect și frumos până când este introdusă cu brutalitate și fără voia ei într-o lume unde vârcolacii trăiesc ascunși de oameni. De când a devenit un vârcolac totul devine...