My Strange Husband {Jeon JungKook}

<55>

Chiar așa de mare efect am avut asupra lui, încât să se schimbe atât de mult?

Zâmbesc timid când îmi duce mâna până la zona buzelor lui și mi-o sărută. Doamne, îl iubesc atât de mult! Orice gest pe care îl face, mă provoacă să-l iubesc din ce în ce mai mult.

La scurt timp, JungKook își parchează mașina apoi se întinde asupra mea pentru a mă elibera de centură , iar eu pufnesc în râs .

,, Știi, puteam să fac și singură asta" spun, arcuindu-mi o sprânceană

,, Știu, doar că exersam pentru lunile ce o să vină , când nu o să mai poți face asta, iar eu voi avea cea mai mare plăcere să te ajut"

Zâmbesc. Pentru că altceva nu aveam ce să fac, era mult prea perfect din punctul meu de vedere.

Ieșim amândoi din mașină, iar acesta își împletește degetele cu ale mele. Mă las condusă de el prin mulțimea de oameni, care umblau dintr-o parte în alta.

,, Ce vrea iubita mea să-i cumpăr?" spune, privindu-mă în timp ce mergeam ,Sau, mai de grabă, ce vrea bebelușul meu să-i cumpăr? Pentru că știu că el vorbește prin tine"

Doamne, încep să râd. JungKook e bărbat, și nu mă așteptam să știe lucruri de genul ăsta. Totuși, JungKook nu și-a petrecut timpul cu femei gravide în jurul lui.

,, Ciocolată caldă " spun, râzând

,, Doar atât?" își mărește acesta ochii, iar eu râd

,, Momentan" spun eu, zâmbind, iar acesta începe să râdă și el

,, Hoață mica ce ești! " îmi zâmbește din nou, punându-și mâna după umerii mei și mă trage după el până la locul de unde putem să cumpărăm ciocolată caldă

Cu greu puteam să trecem printre oameni. Mă simțeam ca la cursele de câini, unde trebuia să ocolești sau să sari peste toate obstacolele din calea ta.

De unde naiba au apărut atâtea persoane? Mereu, în timpul sărbătorilor, te întrebi de unde vin atâtea persoane, zici că au ieșit ca ciupercile după ploaie. Te miri de unde atâta populație.

,, O ciocolată caldă " spune JungKook băiatului din fața noastră după ce am ajuns cu greu aici

,, Tu nu îți iei?" îl întreb eu în șoaptă

,, Mai târziu " îmi răspunde el apoi îmi înmânează ciocolata și plecăm de acolo

În timp ce îmi savuram ciocolata și eram condusă de către JungKook prin mulțime,aveam timp să privesc și ce era în jurul meu.

O mulțime de mini-căsuțe, ornate cu o instalație de toate culorile, iar fiecare din acea căsuță vindea câte ceva.

Vin fiert, prăjituri, ciocolată de casă , vată de zahar, porumb, ba chiar erau și unele căsuțe care vindeau îmbrăcăminte potrivită acestui sezon.

,, Vino! "

De data aceasta , eu îl prind de mână și îl trag după mine în centrul mulțimii, unde se afla bradul imens de Crăciun.

Zâmbetul îmi devine unul larg, în timp ce priveam cu gura căscată bradul imens, care era atât de frumos împodobit.

Mă simțeam ca o furnică pe lângă el. Mă simțeam atât de captivată de priveliștea din fața mea , încât uitasem că era și JungKook cu mine.

Mă întorc la el cu zâmbetul pe buze, și mă încrunt când văd că acesta mă privea absent.

De ce se uita așa la mine?