<54>

5.2K 227 127
                                    

^Perspectiva Jasminei^

Îmi strâng ochii, oftând. Weekend-ul asta a trecut atât de repede, iar JungKook trebuie să mă lase din nou singură până deseară.

Opresc alarma, care suna de mai bine de 2 minute,iar lui JungKook îi fu prea lene să o oprească sau doar era obosit și nu avea chef să meargă la birou.

Dau să mă ridic din pat, iar acesta îmi blochează mișcările, punându-și brațul pe talia mea, făcându-mă să stau nemișcată.

,,Încă 5 minute, pisicuţă" șoptește el, având fața înfundată în pernă.

Zâmbesc și îmi pun mâna pe a sa pentru a o înlătura de pe mine.

,,Voi merge să-ți pregătesc micul dejun. Poți să vii la bucătărie după ce te dezmeticești puțin. "

,, Îhm"

Zâmbesc din nou când îl văd atât de drăguț și dornic să stea în pat pentru a-și continua somnul.

Îi plasez un sărut pe obraz apoi mă ridic din pat și merg în bucătărie pentru a pregăti micul dejun.

Optez pentru omletă cu niște șuncă și roșii. Mi se părea ciudat să gătesc singură și pentru cineva. Adică nu e mare lucru să faci o omletă, i-am mai gătit și lui Ji, dar acum că mă aflu aici singură cu JungKook, e altfel, e ciudat.

Fără bucătăreasă și fără servitoare, doar noi doi și atât. Bine, și Brownnie cu bebelușul nenăscut, dar tot mă simțeam ciudat în prezenţa lui.

Ce-i drept îi ,că îl iubeam. Îl iubeam foarte mult. De aceea, mă simțeam prost că îi ascund adevărul legat de părinții mei.

Voiam să îi spun, dar știu că avea multe pe cap...munca, grija pentru mine, protejarea mea, copilașul... Și dacă i-aș spune și despre părinții mei, l-aș îngreuna și mai tare cu problemele mele.

Nu vreau să-i umplu capul doar cu probleme legate de mine, chiar dacă îmi doream din tot sufletul să vorbesc cu el despre coșmarurile mele.

,, Ahh! "

Scot un țipăt ascuțit, când ,fără să-mi dau seama, m-am tăiat la degetul arătător, iar nuanța roșiatică apăru imediat, odată cu o usturime nedescrisă.

,, Ce naiba faci?!" tresar când aud vocea groasă și îngrijorată a soțului meu, stând în pargul ușii.

Îl priveam și în același timp, îl admiram. Chiar dacă era ora 9 dimineața, el arăta la fel de bine mereu.

Părul răvășit prin care își trecuse mâna de câteva ori, ochii lui micuți, buzele sale subțiri și atât de tentante și apetisante, iar corpul lui perfect, fiind îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți.
Bustul îi era gol, acoperit doar de acele tatuaje care mi se păreau atât de sexy de la un timp.

Nu-mi închipuisem vreodată că voi avea un soț atât de sexy și frumos. Și abia acum îmi dau seama cât de norocoasă sunt că îl am.

,, Nimic " spun eu și-mi așez mâna la spate în timp ce el se apropia de mine cu pași grăbiți

,, Cum nimic?! De ce mă minți?" mă întreabă, poziționâdu-se în fața mea cu o expresie nervoasă, dar în același timp, îngrijorată

,, Nu te mint, JungKook, serios. E doar o tăietură nesemnificativă" îi spun eu, sperând să se liniștească

,, Arată-mi mâna " îmi spune el pe un ton calm, iar eu mă prefac că nu-l aud ,,Jasmine, cu tine vorbesc! "

Îmi spune el serios, așteptând să-i arăt mâna. Nici măcar nu știam cât de adânc m-am taiat, pentru că el apăruse imediat în bucătărie cum îmi auzise țipătul.

My Strange Husband {Jeon JungKook} Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum