Iubire din trecut

668 40 16
                                    









Iubire din trecut







        Mateo se relaxa bine mersi pe patul meu. Tot ce-mi rămâne să fac este să sper că nu-și va răspândi păduchii.

— Ai venit, cap de tinichea! remarcă amuzat.

— E camera mea, și nu am nicio idee cum ai intrat, spun iritată.

— Echipajul de securitate mă crede irezistibil, deci a fost ușor, chicotește.

— Ce vrei? îmi dau ochii peste cap și închid ușa.

  — Să văd ce face surioara mea dragă, nu este destul de clar? ironizează.

  — Ce vrei? repet.

  — Vreau să nu te mai bagi în viața mea. Pur și simplu să te prefaci că nu mă cunoști, spune serios.

  — Nu eu m-am băgat în seamă până acum, spun.

  — Și să ai grijă la vocabular, da? Dacă ești sora mea, pe care apropo nu o suport, nu înseamnă că-ți poți permite să mă insulți. Dacă se mai întâmplă, jur că n-o să mă mai controlez și o să-ți dau o palmă de față cu toți, mă amenință.

  — Păi, ne auzim data viitoare atunci, spun relaxată.

  — Te-am avertizat, spune și iese din cameră, trântind ușa în urma lui.

Două lacrimi mi se preling pe obraz, însă le șterg repede, refuzând categoric să plâng.

Îmi iau rucsacul și scot cărțile din el, vrând să-mi fac temele.

" — Mateito, ce tot faci? strig de la capătul scărilor.

— Cobor acum! strigă. Ei, i-a spune, nu atrag eu toate fetele? întreabă zâmbind când coboară într-un costum elegant, iar părul îi este dat cu gel. Oh, și să nu omit că duhnește a parfum.

— Arăți nu prea normal, mă strâmb. Sigur vei atrage fetele de la grădiniță, chicotesc.

— Ha-ha, nici tu nu arăți bine, se bosumflă.

— Ba da, îl contrazic și-l lovesc după cap.

— Hei, doare! se revoltă.

— Meriți! îi scot limba.

— Copii, nu vă mai certați și hai să mergem, spune mama făcându-și apariția în sufragerie.

— Eu stau pe locul din față, țipă Mateito și iese fugind din casă.

Încep să râd zgomotos când văd că a căzut pe scări și are nasul zgârâiat. Trec pe lângă el, urcându-mă pe locul din față al mașinii. "

Râd la amintirea aceasta. Era prima noastră zi de școală din clasa întâia. Voia să arate cel mai bine însă a sfârșit cu nasul umflat. Pe atunci îi ziceam Mateito. Adoram și de asemenea și el adora să-i spun așa. Oftez supărată la gândul că acum nu mai este nimic la fel.

Încerc să uit de tot și mă dărui cu totul învățatului pentru următoarele două ore.

Mă uit la ceas și sar ca arsă din pat văzând că deja este ora cinei. Mă încalț în adidași și ies din cameră.

Intru în cantină și-mi iau același meniu ca-n fiecare zi. Îi iau câte ceva și lui James și ies, ducându-mă spre curte.

Mă așez la masa ocupată de Emma și-i zâmbesc.

Cu tine pentru totdeaunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum