My Strange Husband {Jeon JungKook}

<32>

Mama aprobă din cap, fiind fericită că fiica ei își va mai petrece câteva zile cu ea.

,, Sper să fie bine micuțul Brownnie"

Mă întorc cu fața la tata și îi zâmbesc cald.

,, O să fie bine, posibil să fi prins doar o răceală "

Amândoi aprobă din cap, fiind veseli și puțin triști din cauză că micuțul meu cățeluș și-a petrecut o zi și o noapte într-un cabinet veterinar.

Nu mai mânca și nu mai era atât de energic și jucăuș. Stătea doar într-un colțișor, uitându-se foarte atent la mine. Uneori chiar mă speriam de faptul că mă privea atât de intens și alteori, îmi atingea abdomenul cu lăbuța apoi își punea capul pe el.

,, Îl voi ruga pe domnul Hon să te ducă cu mașina și de întors îl voi ruga tot pe... "

,, Mă va aduce înapoi Chang Wook, mamă. Nu îți face griji, promit că mă întorc înapoi"

Îi iau în brațe pe amândoi apoi ies din casă și sunt condusă de către șoferul familiei până la cabinetul veterinar. Pe drum, am schimbat mici replici cu bătrânul Hon.

Știam că încerca să afle de relația mea cu JungKook, putându-mi o mulțime de întrebări legate de asta la care, eu răspundeam sec..... Fiindcă, chiar nu avem ce să spun sau să povestesc despre această relație care, nici măcar nu există.

Intru cu grijă în interiorul cabinetului după ce cobor din mașină și îmi iau la revedere de la domnul Hon.

,, Bună, am venit după puiul de retriever" îi spun asistentului care se afla după tejghea

,, Golden?" mă întreabă acesta cu o aroganță în voce, uitându-se peste o listă

,, Da" răspund, încercând să nu îi bag un pumn în gură când îmi arunca câte o privire arogantă și un rânjet la fel de arogant

,, Bună, YeonTan e gata? "

O voce familiară și foarte cunoscută mie îmi provoacă puțină adrenalină în corp.
Îmi întorc capul către sursa vocii și mă trezesc cu un zâmbet ironic venit din partea ei

,, Da, vi aduc imediat pe ambii căței. Vă rog să luați loc" spune asistentul, dispărând imediat

Dau să mă așez pe un scaun, dar vocea ei pițigăiată mă făcu să îmi strâng pumnii.

,, A trecut ceva vreme, fata adoptată "

Îi aud râsul acela de prefăcută și mă abțin cu greu să nu îi zbor și ei un dinte.

,, A trecut, prefăcuto" mă întorc cu același aer de divă pe care îl avea și ea, vorbele mele, schimbându-i imediat înfățișarea

,, Aish! Încă nu ți-ai învățat lecția, nu?"

,, Iar tu ai uitat că minciuna nu domnește mult timp?"

,, Văd că te cam crezi deșteaptă de când ți-a luat JungKook parte ultima oară, ugh?" aceasta strânge din dinți în timp ce privirea ei era plină de venin

,, Și tu prea sigură pe tine de când ți-a luat apărarea Taehyung? "

,, Aish!" aceasta începe să râdă ironic ,,Cred că e o diferență mare între tine și mine. Taehyung are încredere în mine și mă iubește, dar JungKook în schimb...nici măcar nu te observă, dar mai să te iubească "

O văd cum zâmbește satisfăcută pentru faptul că a reușit să-mi închidă gura. Asta pentru că avea dreptate.

Aş minți dacă aș spune că se înșală pentru că da, JungKook nu mă iubește.