Cadou de la Moarte

21. Știrea

/Valerie /
22 aprilie 2217
107 zile rămase

M-am trezit de dimineață cu o migrenă oribilă. Ziua de ieri a fost una nasoala și încă mă simt rău. A trebuit sa merg la un control de rutina pentru ca aveam niște dureri îngrozitoare în zona abdomenului și febră musculara când nu depuneam efort. Spre norocul meu e ceva normal pentru persoanele de vârsta mea așa ca nu trebuie sa îmi fac griji. Totuși am primit o rețetă cu câteva medicamente în caz ca durerile persistă.

Mă cobor din pat și merg la baie pentru a îmi face rutina. Apoi merg în bucătărie pentru micul dejun. Mama a făcut clătite și mă lasă să mă plimb prin casa și sa mănânc unde vreau. Mă duc în living și mă așez pe canapea deschizând televizorul. Când dau pe posturile cu filme animate pe care le iubesc văd ca acestea sunt închise așa ca dau pe știri. Plicticoasele știri. Mă uit eu la ele câteva minute când aud, concentrându-ma la clătite, asta:

''Ieri, în jurul orei 15:30, un tânăr a semnalat organelor de poliție prezenta unui cadavru spânzurat de un copac. Tânărul a declarat ca îl știe din vedere pe decedat și ca el considera ca ar fi Harry Delacorte, un tânăr elev al scolii din oraș. După starea în care se afla corpul medicii legiști considera ca ar fi stat acolo de mai mult de 4 zile. Familia sa a fost anunțată urmează sa fie efectuate toate operațiunile necesare pentru a putea fi înmormântat...''

Nu pot sa cred...

Delacorte... mort... imposibil...

Era foarte viu ultima dată când l-am văzut, atunci când chiar m-am uitat în jurul meu, la alte persoane, nu numai la iubirea mea.

Cred ca șocul mi se citește pe față pentru ca mama mă întreabă imediat de cum intra pe ușă ce am pățit. Îi spun totul într-o bolborosire fără noimă și îi arat știrea. Și ei îi pica fața. Știe tot ce s-a întâmplat intre noi doi, toate acele momente oribile ale vieții mele...

Doamne! De ce se întâmplă astfel de lucruri? Când începeam sa trec cu adevărat peste... Poate e mai bine așa... , dar probabil nu e mai bine...

Îmi trag niște haine la întâmplare pe mine cât de repede poți și mă îndrept spre casa lui Seb. Trebuie sa îi spun. Acum nu mai am o prietena super buna căreia sa îi povestesc ce am văzut la televizor.

Mă urc într-un autobuz și în cinci minute sunt la ușa casei sale. Deschide Daniel, așa parcă îl chema.

-Salut! Valerie, nu?

-Buna dimineața! Eu sunt. As putea sa intru? Trebuie sa îi spun ceva urgent lui Sebastian.

-Desigur... E în camera lui.

Intru în casă și simt mirosul parfumat al clătitelor delicioase gătite de Margaret. O salut și urc spre camera iubitului meu. Ajung sus și bat la ușă.

Îmi răspunde un miorlăit ca de pisic. Probabil l-am trezit. Intru în camera lui și mă așez pe vine lângă capul său. Îi mângâi ușor fruntea în încercarea de a-l trezi. Deschide un ochi și mormăie ceva de neînțeles. Îi ofer un sărut pe obraz și un dulce salut. Mă recunoaște și sare din pat ca ars. Văd ca a adormit doar într-o pereche de pantaloni sport.

Nu l-am mai văzut pe acum dezbrăcat de la brâu în sus și regret asta. Are un piept bine definit, dar și delicat în același timp. Oblicii lui abdominali sunt frumos evidențiați și simt ca o căldură începe sa mă mistuie. Simt ca mă topesc. Băiatul ăsta e bine făcut, dar nu lasă să se observe asta. E ceva ce rar mai întâlnești în vremurile astea.

Îmi oferă o îmbrățișare mai lentă, genul de îmbrățișare pe care o oferi când ești mort de oboseală. Ochii îi sclipesc și nu știu ce sa citesc în ei... uimire?... bucurie?... totuși simt ca mai e ceva...

Ma ajuta sa mă ridic și mă așez lângă el pe pat. Are parul ciufulit și zbârlit în toate direcțiile. Dacă i-as putea face o poza acum as pune-o peste tot. Absolut PESTE TOT.

Se duce sa își ia un tricou pe el și când revine incep:

-Mă uitam la televizor mâncând când deodată pe postul de știri aud ca un elev de la scoala noastră a fost găsit spânzurat și se presupune ca el ar fi Delacorte. A fost o singura persoana prezenta acolo și a declarat ca cei doi, cadavrul și Harry Delacorte, se aseamănă... Nu știu ce sa simt și m-am gândit ca tu ești singura persoana care mă poate ajuta...

-Dacă iti spun ceva promiți sa nu mă asaltați cu întrebări, sa mă cerți sau sa te întristezi?

-Offff... Bine fie. Dar vreau o îmbrățișare...

-Vino aici... Deci, vreau să știi că am încercat sa nu iți spun nimic pentru a fi mai liniștită. Știu ca ai multe pe cap și nu aveai nevoie și de asta. Știu ca ăsta nu era un apropiat de-al tău, dar totuși a avut legătură cu tine în trecut... Eram ieri cu Alex prin pădure și citeam. Eu m-am gândit ca ar fi o idee buna sa mă plimb prin zona și undeva mirosea ca în casă lui Chat așa ca m-am gândit ca ar fi bine sa văd ce e acolo. Ce sa vezi ca o persoană își dansase ultimul dans fără sa mai atingă pământul. Când m-am uitat mai atent am descoperit o asemănare intre decedat și Harry. Am sunat la poliție, m-au intervievat câteva minute și asta a fost... Am vrut ca tu sa nu știi nimic pentru ca înțeleg ca incepusei sa treci peste și imi pare nespus de rău că ai aflat...

-Seb? De ce unele persoanele cu care am legătură isi pierd viețile? Am vreo legătură în toată chestia asta? Dacă e vina mea...

-Doamne, Valerie! Sa nu mai spui așa ceva VREODATĂ. Nu ai nicio vina. A fost alegerea lor...

Și stăm așa îmbrățișați o vreme...

Gata și noul capitol. Vreau sa le mulțumesc fetelor de la maratonul de pe 1-7 iulie pentru ca au discutat despre băieții hot din cărți care au patratele frumix. Voi m-a ți făcut sa scriu despre așa ceva. Va pup.
Scuzați greșelile 😙😙😙